[Pitbull]

Ai perfectä dreptate - si de fapt îmi confirmi si mie ipoteza.
Prin spovedanie, tocmai asta facem: ne deschidem spre a-I primi iertarea.
Orice drum spre mântuire, orice îndreptare a räului fäcut, începe cu constientizarea acestuia.
In lipsa spovedaniei, Dumnezeu nu ne pedepseste, nu ne face nimic, dimpotrivä, continuä sä trimitä spre noi iertarea - dar la care noi ne îngreunäm tot mai mult accesul, rämânând implicati în sistemul de evenimente pe care singuri l-am declansat, si-l tinem în functiune, si care mai devreme sau mai târziu duce si la reactiunea de sens contrar - asa-numita "pedeapsä" inevitabilä.

Iar scopul omului pe Pämânt este CUNOASTEREA.
Cunoasterea care este si scopul existentei Pämântului... a Universului... a Realitätii.
De-asta a creat Dumnezeu lumea: ca s-o cunoascä - sau, mai bine zis: ca sä-si Cunoascä propriile posibilitäti, sä-si exploreze propriile potentialuri nelimitate.
Iar noi suntem un fel de "sonde" ale Lui, niste avataruri trimise pentru cunoasterea directä, aplicatä si implicatä; de-aia si suntem atât de vulnerabili.