|
Mai putem considera că o operă este bună, dacă bucură doar critica, sau dacă nu este pentru public? Crearea unei opere pentru public ESTE un principiu absolut, în momentul în care artistul îşi face opera PUBLICĂ, în loc să o ţină în debara pentru propriul deliciu. Opera este „şi pentru critic”, doar în măsura în care el se include în noţiunea de public. Altfel, opera este doar pentru public. Arta supravieţuieşte şi fără critici. Fără public, nu. Shakespeare a creat pentru târgoveţi nespălaţi, păduchioşi, analfabeţi, Memeiţi. Şi totuşi i-a cucerit. Totuşi au înţeles. Fără critici care să le explice ce trebuie să înţeleagă, să le placă, sau să îi apere de manele. PUBLICUL nu are cum fi un cârd de retardaţi, oricât de imbecili ar fi unii dintre indivizii care îl constituie.
E normal să aperi breasla. Personal, nu am nimic împotriva criticului, câtă vreme nu uită că este doar un mediator între creator şi public, şi nu se consideră beneficiarul direct al operei de artă.
Foarte bine punctat, C.Ghevara. Si oricum filmul Nunta in Basarabia nu poate fi comparat cu Garcea si oltenii, cum am vazut ca fac unii pe aici. Cu Nunta muta, cu Concertul - da /stiu ca nici astea doua nu sunt pe gustul unora/. Cred, de altfel, ca Mihaileanu a facut deliberat Concertul un film cu tuse mai groase, existente si in Trenul vietii, dar care lipsesc, de exemplu, din filmul sau ”Va, vie et deviens”. Mihaileanu a facut DELIBERAT, prin Concertul, un film pentru public, pentru ca il intereseaza publicul, mai putin criticii, dupa cum, sunt convins, ca si Helmis a facut DELIBERAT /onest, ar spune Pitbull/ prin filmul Nunta in Basarabia un film pentru public. Ce-i rau in asta? Filmele nu sunt finantate din bani CNC, adica de la noi, publicul?
|