|
Federico,
intr-adevar, uluitor delirul lui dan c. mihailescu!
cand citesti textul sau, ai o senzatie ciudata.
chiar daca nu crezi o iota din ce spune, parca te ameteste placut cu elucubratiile sale.
devine fascinant in exaltarea sa fara sens.
eu cred sincer ca unii oameni au nostalgia omagiilor, odelor, marilor spectacole ale cultului personalitatii.
|