[Pitbull]

Nu mai continuati certurile personale în acest topic!
(Nici cu userii, nici cu criticii, nici cu minimalistii - si nici despre oricare dintre ei.)

@Che:
Poate gresesc, dar cred totusi cä acele mesaje care mi-au format convingerea respectivä erau reprezentative. In ceea ce te priveste pe tine, e în interesul täu sä acorzi mai multä încredere observatiei mele si, dacä e întemeiatä, sä te corectezi. De-asta fac asemenea observatii, ca sä ajut, nu din motivul postulat în fragmentul de discutie pe care l-am trimis de-aici la Azil - iar ajutorul presupune, uneori, si o anume incisivitate, pentru a propulsa interlocutorul sä actioneze; am rezervele mele fatä de folosirea mänusilor din piele de ied.

Nu-ti spun cä "Felicia..." m-a emotionat - îti spun cä mi-a adus lacrimi în ochi (la secventa monologului).
Iar ceea ce nu-ti spun (cä mi-ai cerut sä n-o fac) s-a întâmplat la multe alte secvente dinainte.

In fine, on-topic:
Nu e vorba de a inventa mereu, ar fi absurd sä pretindem asa ceva. E vorba de a fi lucrat corect - ceea ce "Nuntä în Basarabia" nu e. Caracterul säu haotic si amatoricesc (lipsit de inefabilul artei naive, de exemplu) l-a împiedicat sä-mi trezeascä orice emotie - desi empatizez profund cu problemele patriotice si mai ales cele privind Basarabia, si mä afecteazä incomparabil mai puternic decât cele de familie (din filmul mentionat mai sus). Pot iubi un tablou de Douanier Rousseau - dar nu si unul cu trei ursuleti pe-un copac doborât de träsnet.
Ca atare, NU TREBUIE sä absolutizäm principiul creärii pentru public - o operä bunä bucurä si publicul, si critica, în egalä mäsurä. Altfel, cade sau în elitism steril, sau în kitsch scârbos.
Conform acestei realitäti, trebuie sä recunoastem rolul criticului - färä el, chiar n-ar mai rämâne decât manele (la asta se referea, justificat în fond, desi exagerat ca proportie, Gionloc). Si am ajunge nu sä emotionäm un public, ci sä facem un cârd de retardati sä topäie.
(Noroc cä avem o breaslä a criticilor de film care, în pofida tuturor semnelor îngrijorätoare din prezent, sau poate tocmai datoritä lor, nu ne vor läsa niciodatä sä ajungem chiar pânä acolo.)