[c.ghevara]

...Cu privire la a doua observatie, îmi trezeste un gând surprinzätor: si eu, la rândul meu, am convingerea cä esti prea dominat de rigorile meseriei, la nivelul unei rigiditäti sterile, si insuficient de deschis spre imaginatia si arbitrarul care, în doze judicioase, marcheazä trecerea de la profesiune la artä.

Surpinzător pentru cine? Adică te surprinde propriul tău gând? Eu ziceam că am impresia, tu afirmi că ai convingerea. Mi se pare superficial să ai convingeri doar pe baza părerilor exprimate în câteva postări. Problema e ce considerăm “doze judicioase”.
Dacă vorbim de artă, destinatarul creaţiei nu este criticul, fie el de artă. La fel ca în muzică, de la cea "uşoară" până la simfonică, autorul creează pentru public. Vrea ca muzica lui să fie ascultată, fredonată dacă se poate. Opera de artă trebuie să transmită receptorului emoţia pe care o simte artistul atunci când a creat-o. El pentru asta trebuie să creeze, nu ca să-i descopere criticii “găselniţe” tehnice novatoare şi originalităţi gratuite. Asta e steril! Dacă autorul nu trăieşte acea emoţie, nu e artist. Dacă artistul nu reuşeşte să transmită acea emoţie receptorului, nu e profesionist. Mi se pare rigid şi steril să analizezi un film şi să te entuziasmezi la “găselniţele” regizorului (la acel CUM, drag ţie), făcând abstracţie tocmai de efectul pe care procedeele tehnice, alese şi folosite de autor, îl au sau, mai degrabă, nu-l au, asupra destinatarului operei de artă. “Nuntă în Basarabia” nu are pretenţia unei opere de artă. Trebuie analizat ca atare. Dar să nu-mi spui că “Felicia…” te-a emoţionat, că nu te cred. Mai degrabă cred că a tresărit autorul din tine, “Măi, uite ce chestie a făcut regisorul ăsta! Uite CUM a făcut-o!”. Din punctul de vedere al pregătirii, cred că background-ul de regizor poate limita percepţia criticului. La fel ar păţi un actor, un scenarist sau un producător.
În privinţa creatorilor proveniţi din rândul teoreticienilor, pomeniţi de Gionloc, teoria e un avantaj doar în măsura în care creatorul o "uită", devenind un sublimat inconştient al operei de artă. La fel cum niciun artist adevărat nu foloseşte un procedeu tehnic de dragul procedeului.