Originally Posted by gionloc:
|
nu vreau sa te conving ca am dreptate ca abordez anumite povesti intr-un fel sau altul.
|
Nu e nevoie sä mä convingi de nimic. eu mai am putin si cräp. Nu contez.
Dar dacä eu nu te conving pe tine, si pierdem un critic care se anunta atât de bun, pierde TOATA LUMEA, iar sentimentul meu de inutilitate va fi si mai dureros.
Originally Posted by gionloc:
|
nu ma pot bucura de orice. nu pot ride la orice gluma,
|
E mult mai räu decât atât... Te îndrepti spre: "nu mä pot bucura de nimic, nu pot râde la nici un film..."
Originally Posted by gionloc:
|
nu pot sa ma bucur cind vad pasaje din click transpuse pe ecran (apropo de nuta muta si concertul)...
|
Hiperbolä deplasatä. Sunt PREMISE DRAMATURGICE VALIDE. "Pasaje din Click" gäsim la Daneliuc, nu la Mäläele si Mihäileanu.
Originally Posted by gionloc:
|
la fel cum odata ce ma incinta la peau douce al lui truffaut nu mai pot fi extaziat de un film care vorbeste despre exact acelasi moment al unei vieti (un tip casatorit se isi paraseste sotia si copilul pentru o alta femeie), insa vorbeste precum marti dupa craciun, superficial si arogant (apropo de lucrul cu camera de filmat).
|
Comparatia cu
«La Peau Douce» e inevitabilä.
"Marti, dupä Cräciun" mi-a amintit cu duiosie acel film delicat si subtil (desi cu un final prea melodramatic) al adolescentei mele, confirmându-mi principiul: "Särman e dascälul pe care nu-l întrec ucenicii lui!" Da, Truffaut rämâne un mare mentor!
"Superficial si arogant" sunt niste epitete de tip pamfletar. Filmul ESTE profund si empatic; a nu percepe aceste träsäturi, înlocuindu-le artificios-demonstrativ tocmai cu antonimele lor, este unul dintre principalele motive de realä îngrijorare care mä mânä în aceastä discutie.
Originally Posted by gionloc:
|
eu cred ca daca la unatc s-ar face cursuri serioase de filosofie si daca arnheim, kracauer, metz, aumont si deleuze ar fi lecturi pe care le-ar parcurge (si le-ar intelege) orice student la regie, filmele noastre ar arata mult mai bine.
|
Cu sigurantä. Dar într-o ierarhie fireascä, nu la modul snob-tembel.
(Arnheim, Kracauer si multi alti mari clasici erau cärämizile cursului lui Carabät. Rezultatul? NU AVEM O SCOALA DE SCENARISTICA! Fiindcä si Carabät, altfel un intelectual distins, rästurnase ordinea fireascä, la fel cum faci tu. In loc sä ne învete în primul rând sä construim scenarii, el ne lua mintile prematur cu filosofia. La examene, papagliceam din Sklovski si Galvano della Volpe, iar scenarii bune, ioc.)
Originally Posted by gionloc:
|
sau ti se pare ca e o nimereala ca unii dintre regizorii care au schimbat fata cinematografiei - ca truffaut si godard, sau eisenstein - au fost mai intii teoreticieni ai cinematografiei.
|
[...si continuarea]
Bine zis: MAI INTAI, TEORETICIENI AI CINEMATOGRAFIEI. Dacä vrei sä fii critic DE FILM, la fel trebuie sä faci si tu: sä înveti sä fii,
mai întâi, teoretician al cinematografiei. Deocamdatä, esti teoretician al esteticii si filosofiei în sensul cel mai cuprinzätor, care abordeazä cinematografia dintr-un unghi eronat.
Originally Posted by gionloc:
|
nici pe mine nu ma bucura lucrurile alea de care vorbesc legat de filmele pomenite de tine, dar nu ma pot preface ca nu sint pe ecran lucrurile pe care le punctez. stii, e ca in exemplul asta: daca tu nu stii ce e semiotica gestiala, nu inseamna ca miscarile tale nu spun nimic! asa si aici: daca cineva creeaza un film, poate opera cu anumite concepte si fara sa o stie. mintea noastra aplica legile logicii in mod automat, fara sa gindeasca - nu iti vei spune: acum tre sa aplic principiul non-contradictiei ca sa nu spun ca bunicul meu e tinar; voi spune direct ca fiind vorba de bunic, e clar ca e in virsta... asa si in cinema. totul pe ecran graieste. iar, uneori, cind un film nu spune nimic, sau cind minte, sau cind e superficial - lucrurile astea pot fi demonstrate in felul in care autorii aia construiesc pe ecran o istorie.
|
Ultima parte, cu regret, e chiar confuzä si überîmbârligatä.