|
nu vreau sa te conving ca am dreptate ca abordez anumite povesti intr-un fel sau altul.
insa mai vreau sa iti povestesc ceva.
nu ma pot bucura de orice. nu pot ride la orice gluma, nu pot sa ma bucur cind vad pasaje din click transpuse pe ecran (apropo de nuta muta si concertul)... la fel cum odata ce ma incinta la peau douce al lui truffaut nu mai pot fi extaziat de un film care vorbeste despre exact acelasi moment al unei vieti (un tip casatorit se isi paraseste sotia si copilul pentru o alta femeie), insa vorbeste precum marti dupa craciun, superficial si arogant (apropo de lucrul cu camera de filmat). eu cred ca daca la unatc s-ar face cursuri serioase de filosofie si daca arnheim, kracauer, metz, aumont si deleuze ar fi lecturi pe care le-ar parcurge (si le-ar intelege) orice student la regie, filmele noastre ar arata mult mai bine.
sau ti se pare ca e o nimereala ca unii dintre regizorii care au schimbat fata cinematografiei - ca truffaut si godard, sau eisenstein - au fost mai intii teoreticieni ai cinematografiei. io cred ca daca filmele lor sint bune e fiindca tipii aia stiu ce e conceptul si stiu cum opereaza conceptele in cinema. acelasi lucru e valabil si pentru haneke, lars von trier, tarkovski, bergman, reygadas, askoldov, lynch si nu numai. se vede din interviurile pe care le dau sau le-au dat, nu numai din filmele lor, ca stiu cu ce se maninca cinematografia.
nici pe mine nu ma bucura lucrurile alea de care vorbesc legat de filmele pomenite de tine, dar nu ma pot preface ca nu sint pe ecran lucrurile pe care le punctez. stii, e ca in exemplul asta: daca tu nu stii ce e semiotica gestiala, nu inseamna ca miscarile tale nu spun nimic! asa si aici: daca cineva creeaza un film, poate opera cu anumite concepte si fara sa o stie. mintea noastra aplica legile logicii in mod automat, fara sa gindeasca - nu iti vei spune: acum tre sa aplic principiul non-contradictiei ca sa nu spun ca bunicul meu e tinar; voi spune direct ca fiind vorba de bunic, e clar ca e in virsta... asa si in cinema. totul pe ecran graieste. iar, uneori, cind un film nu spune nimic, sau cind minte, sau cind e superficial - lucrurile astea pot fi demonstrate in felul in care autorii aia construiesc pe ecran o istorie.
|