Päi tocmai, mult iubite si pretuite, cä tu NU DISCUTI lucrurile astea! Dimpotrivä, te arunci în teorii irelevante din punct de vedere cinematografic, si eludezi analiza filmicä elementarä.
Poti face un lucru din douä:
1) Varianta a rea: abandonezi critica de film, si-ti înscrii programatic analizele în sfera filosofiei, sau eventual a teoriei esteticii în sensul cel mai amplu. Ele nu vor mai fi "cronici / critici / analize de film", ci "comentarii ale filmelor strict din prismä filosoficä (sau structuralistä, sau etc.)". Astfel, vei scäpa de aberatii gen "Filmul X este slab" (unde X =
"Marti dupä Cräciun", "Concertul, "Nunta mutä"), si le vei înlocui cu afirmatii mult mai credibile, prin concretetea orientärii, de ordinul: "Din punct de vedere poststructuralist..." sau "Privit în perspectivä premodernistä..." sau "Sub aspect protocronist...", filmul Cutäricä "poate fi discutat dupä cum urmeazä..."
2) Varianta a bunä: suspenzi aceste abordäri steril-hiperintelectualiciste, si pentru o vreme asimilezi filmologia ca atare; analizezi un numär de filme relevante strict din acest unghi, läsând în pace structuralismul lui Peste Präjit si irationalismul lu' Poulet Rôti. Dupä ce ti-ai rodat si confirmat acest mecanism, vei putea reveni asupra elementelor culturale de import (care nu vor mai fi sterile si delirante, ca acum, ci rodnice ci rationale, asa cum trebuie), si vei sti sä le integrezi armonic în analize. Iar atunci, vei päräsi tangenta rätäcitoare actualä, revenind pe traiectoria criticä pe care de vreo doi ani încoace ti-am admirat-o si respectat-o.
I really trust you on that! 