Cinemagia Forum - View Single Post - Sergiu Nicolaescu

Pashpix · 13 Oct 2010, 11:26

Legea cinematografiei (continuare)
De GRID MODORCEA

* O parte importantă din Fondul cinematografic este cheltuită pentru deplasări externe, participări la festivaluri din străinătate, finanţarea unor festivaluri naţionale făcute de oricine (avem mai multe festivaluri decît filme într-un an de zile!) pentru o aşa-zisă "afirmare internaţională" a filmului românesc şi, în general, pentru activităţi colaterale producţiei de film (ca de pildă, cinematograful de artă), principala raţiune pentru care a fost creat acest Fond.

Drept urmare, se impune stabilirea unor criterii precise de alocare a sumelor din acest Fond şi o urmărire riguroasă a rezultatelor. Nu dorim ca în această notă să introducem cifre. Acestea există şi pot fi oricînd puse la dispoziţie pentru a dovedi realitatea.
Un alt exemplu de încălcare a Legii şi de cheltuire nejustificată a banilor din Fondul Cinematografic: deşi Legea prevede organizarea anuală a unui concurs şi chiar două pe an, în anul 2009 C.N.C. nu a organizat nici un concurs, pe motiv că Regulamentul va fi schimbat. O scuză! În consecinţă, nu a existat nici o finanţare directă în producţia de film, iar o bună parte din aceşti bani a fost cheltuită pe finanţări indirecte. În final, anul acesta s-a organizat concurs - unul singur - după doi ani, pe acelaşi vechi regulament, dar cu mult mai puţini bani. Care este motivul şi cine a încălcat Legea, care prevede organizarea pînă la două sesiuni de concurs pe an? Aici este interesul C.N.C-ului de a arbitra "lupta" dintre generaţii, de fapt, de a-şi bate joc şi de unii, şi de alţii!
* Organizarea concursurilor de scenarii, cu autorii aşa-zis "secretizaţi" şi cu acordarea de note este absolut absurdă. Sîntem singura ţară din lume care pretinde aşa ceva. Este bine ştiut că de la scenariu este un drum lung pînă la film şi un scenariu bun nu garantează automat un film la fel de bun. Numele regizorului - cu notorietatea sa profesională - poate reprezenta o astfel de garanţie. Secretul privind identitatea scenariştilor aflaţi în competiţie este iluzoriu, ei fiind în realitate cunoscuţi de membrii juriului şi notaţi de către unii dintre ei în funcţie de preferinţele personale.
Sistemul de jurizare prin note este absolut subiectiv şi stupid. Se pune întrebarea: ce criterii obiective pot fi inventate pentru a nota corect şi imparţial o operă literară (scenariul) cu note de la 1 la 10, ca la şcoala primară? Şi de către oameni incompetenţi. În fapt, lucrurile se petrec în felul următor: ştiind de la bun început (în ciuda aşa-zisului secret) cine sînt autorii scenariilor din concurs, un membru al juriului, care poate avea un favorit, îi va da acestuia nota 10, celorlalţi acordîndu-le 1 sau 2. Se creează astfel o discrepanţă uriaşă, care plasează automat pe favorit în postura de cîştigător al concursului. Nici chiar regula eliminării celei mai mari şi a celei mai mici note nu poate schimba acest deznodămînt. E o regulă mai mult decît comică. Propunerile pentru jurii trebuie să conţină oameni cu experienţă în domeniu şi responsabili, nu amatori sau aventurieri, doar pentru că sînt propuşi de o uniune de creaţie, o asociaţie sau mai ştiu de către cine. Poate un regizor de scurt-metraje să dea note într-un concurs de lung-metraje? Vreţi exemple? Poate un critic să judece un film după scenariu literar fără să ştie cine este actorul principal, regizorul sau scenaristul? Poate cineva partaja propunerile de lung-metraj fără să ştie cine este actorul, regizorul sau scenaristul? Atunci de ce ne facem de rîs?

Aşa cum am mai spus, sistemul de notare de la 1 - 10 sau 2 - 8 este ridicol. Propunem, ca şi Eurimages, un sistem de calificative justificabile (prezentate la pag. 11) şi care să concluzioneze calificativul final de admis/respins. Am explicat pe înţelesul tuturor. Sistemul de concurs pentru finanţarea directă a producţiei de filme pe care îl propunem prevede ca dosarul să conţină atît scenariul dialogat, cît şi decupajul regizoral făcut de regizor. Dosarul va mai conţine documentaţia, locaţiile de filmare, propunerea şi acceptul actorilor principali (1-3), decoruri, costume, planul calendaristic de filmare. Din echipă mai fac parte scenograful şi directorul de film şi oricine de care este nevoie. Evident că, pe baza tuturor acestor elemente concrete, devizul general al filmului va fi mult mai realist. Acest lucru va diferenţia şi mai puternic concursul dosarelor pentru dezvoltarea sinopsisurilor, pînă la scenariu, de concursul dosarelor pentru producţia de filme, pînă la copia standard. Numele membrilor juriilor poate deveni secret, aceştia neavînd motive nici măcar să se întîlnească. Proiectele vor fi notate cu "admis" şi "respins", după completarea unor formulare justificative (foarte bine, bine, mediu şi slab). Proiectele admise vor trece în etapa a doua de finanţare a proiectelor cinematografice. Comisia de finanţare va aloca sumele de bani nu în funcţie de "notele" obţinute, ci în funcţie de complexitatea filmului şi, în consecinţă, de mărimea devizului. Este o propunere cît se poate de logică. Există ţări în Europa unde se practică următorul sistem: se anunţă concursul, după care se anunţă juriul. Timp de două săptămîni se pot face contestaţii la membrii juriului. Acestea se vor judeca în alte două săptămîni. După răspunsul la contestaţii se dă concursul. Cîştigătorii se pot bucura. După concurs, nu se mai poate apela decît la justiţie. Organizatorul concursului nu este obligat să aştepte, producţia merge înainte.

• În privinţa componenţei juriilor: actualmente, acestea pot cuprinde o serie întreagă de persoane neavizate. De exemplu, un critic de film poate să estimeze corect un produs finit al industriei cinematografice - filmul, dar nu poate avea nici o idee despre importanţa şi valoarea materială a elementelor tehnice cu care este construit acest produs finit. Din comisiile de selecţie a proiectelor cinematografice să facă parte: la concursul de sinopsis, pînă la scenariu: producători, critici, oameni de cultură cinefili, scriitori, actori; la dosarul de producţie film: regizori, producători, scenarişti, actori, operatori de imagine de prestigiu, directori de film, iar comisiile de finanţare să fie compuse din economişti cu experienţă în domeniul cinematografiei şi în general din oameni care ştiu cît costă să faci un film şi ce înseamnă promoţionarea, distribuţia şi exploatarea filmului.
• Producţia de filme realizate de două studiouri cinematografice din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional creează în momentul de faţă o concurenţă neloială filmelor finanţate de Centrul Naţional al Cinematografiei, în ambele cazuri fiind vorba de fonduri publice. Proiectele finanţate din Bugetul Ministerului Culturii nu trec prin nici un fel de concurs al C.N.C., acest fapt reprezentînd o încălcare gravă a Legii cinematografiei chiar de către ministerul care ar trebui să vegheze la aplicarea corectă a acesteia. Mă întreb şi vă întreb: de ce finanţarea unor filme direct de la Bugetul de Stat (şi aproape integral, nu în limita a 50%) nu reprezintă un "ajutor de stat" care împiedică "libera concurenţă"? Pentru repararea acestei nedreptăţi propunem ca soluţie reorganizarea acestor două studiouri de film ca studiouri pentru debuturi şi pentru regizorii tineri, urmînd ca legislaţia din domeniul cinematografiei să fie respectată în totalitate, proiectele intrînd, eventual, în concursul organizat de C.N.C. ţinînd cont de aceste lucruri şi de realitate, vă propunem ca în locul răspunsului negativ dat de MCPN şi de către Guvern la aprobarea prezentei Legi să vă oferim, la rîndul nostru, o colaborare privind elaborarea acesteia.

II. PROPUNERI DE REGLEMENTĂRI CARE NU SÎNT CUPRINSE ÎN LEGE, DAR CARE POT FACE OBIECTUL UNOR REGLEMENTĂRI SECUNDARE (REGULAMENTE) * Obligativitatea ca un regizor de film care se prezintă la concurs să aibă studii de specialitate de 4 ani sau să fi realizat minimum 5 filme de scurt-metraj apreciate în lume, sau minimum 2 filme de lung-metraj de ficţiune sau 10 de filme făcute în calitate de regizor secund. * Proiectele cinematografice trecute de comisia de finanţare ar trebui să aibă stabilit un minimum şi un maximum de fonduri ce pot fi acordate în funcţie de mărimea fondului cinematografic din anul respectiv. * Dosarele admise la concurs vor fi clasate în ordinea numărului de calificative "admis" primite. În cazul unei eventuale situaţii de egalitate, un criteriu suplimentar de departajare va fi o evaluare făcută de Consiliul C.N.C., prin consens, în funcţie de regizorii şi producătorii candidaţi. * În cazul în care scenariul care stă la baza unui proiect de film nu reuşeşte de 4 ori consecutiv la concursul de dosare pentru producţia de film, producătorul trebuie să returneze avansul primit de la C.N.C. * Chiar şi un actor cunoscut trebuie să facă cel puţin un film de scurt-metraj mediu (o oră) înainte de a avea dreptul de a fi regizor de film. Excepţie fac actorii care au 30 de filme realizate în roluri principale. La fel şi în cazul regizorilor de teatru sau a altor persoane care ocupă locurile regizorilor cu institutul terminat. Meseria de regizor nu este o meserie care se învaţă din mers. E o iluzie să crezi aşa ceva. Dacă o fac pe banii lor, îi priveşte. Interpretarea unor roluri de neprofesionişti în film face excepţie dacă o doreşte regizorul. * Nu se vor mai da bani din Fondul cinematografic pentru a se merge la festivaluri. Banii se vor da doar pentru filmele alese de C.N.C. să reprezinte România la festivaluri. Pe ceilalţi, îi priveşte. * Nu oricine poate fi numit în orice juriu. De pildă, în 2010 dl. operator Chelba, care nu are institutul şi lucrează la TV de mai mulţi ani, precum şi dl. Iuraşcu, regizor de scurt-metraje, au fost numiţi în juriul de film de ficţiune al C.N.C. Oricînd vă pot da şi alte exemple. Scopul numirii lor este manipularea uşoară a acestora sau a altora ca ei.

* Cum este posibil ca un film să meargă la un festival înainte de premiera din România? Da, se poate întîmpla, dar în mod excepţional, numai că la noi a devenit o regulă. Producătorul face o cerere şi este susţinut din sumele "cheltuieli indirecte" din Fondul cinematografic. Avem un haos desăvîrşit şi o lege pe măsura lui şi nimeni nu poate spune nimic, decît dl. T. Giurgiu şi festivaliştii de la TIFF-Cluj? Tăcem ca pe vremea comuniştilor, deşi atunci cinematografia o ducea mai bine.

13 Oct 2010, 11:26	#818
Pashpix Guru Join Date: Apr 2007 Posts: 559	Legea cinematografiei (continuare) De GRID MODORCEA * O parte importantă din Fondul cinematografic este cheltuită pentru deplasări externe, participări la festivaluri din străinătate, finanţarea unor festivaluri naţionale făcute de oricine (avem mai multe festivaluri decît filme într-un an de zile!) pentru o aşa-zisă "afirmare internaţională" a filmului românesc şi, în general, pentru activităţi colaterale producţiei de film (ca de pildă, cinematograful de artă), principala raţiune pentru care a fost creat acest Fond. Drept urmare, se impune stabilirea unor criterii precise de alocare a sumelor din acest Fond şi o urmărire riguroasă a rezultatelor. Nu dorim ca în această notă să introducem cifre. Acestea există şi pot fi oricînd puse la dispoziţie pentru a dovedi realitatea. Un alt exemplu de încălcare a Legii şi de cheltuire nejustificată a banilor din Fondul Cinematografic: deşi Legea prevede organizarea anuală a unui concurs şi chiar două pe an, în anul 2009 C.N.C. nu a organizat nici un concurs, pe motiv că Regulamentul va fi schimbat. O scuză! În consecinţă, nu a existat nici o finanţare directă în producţia de film, iar o bună parte din aceşti bani a fost cheltuită pe finanţări indirecte. În final, anul acesta s-a organizat concurs - unul singur - după doi ani, pe acelaşi vechi regulament, dar cu mult mai puţini bani. Care este motivul şi cine a încălcat Legea, care prevede organizarea pînă la două sesiuni de concurs pe an? Aici este interesul C.N.C-ului de a arbitra "lupta" dintre generaţii, de fapt, de a-şi bate joc şi de unii, şi de alţii! * Organizarea concursurilor de scenarii, cu autorii aşa-zis "secretizaţi" şi cu acordarea de note este absolut absurdă. Sîntem singura ţară din lume care pretinde aşa ceva. Este bine ştiut că de la scenariu este un drum lung pînă la film şi un scenariu bun nu garantează automat un film la fel de bun. Numele regizorului - cu notorietatea sa profesională - poate reprezenta o astfel de garanţie. Secretul privind identitatea scenariştilor aflaţi în competiţie este iluzoriu, ei fiind în realitate cunoscuţi de membrii juriului şi notaţi de către unii dintre ei în funcţie de preferinţele personale. Sistemul de jurizare prin note este absolut subiectiv şi stupid. Se pune întrebarea: ce criterii obiective pot fi inventate pentru a nota corect şi imparţial o operă literară (scenariul) cu note de la 1 la 10, ca la şcoala primară? Şi de către oameni incompetenţi. În fapt, lucrurile se petrec în felul următor: ştiind de la bun început (în ciuda aşa-zisului secret) cine sînt autorii scenariilor din concurs, un membru al juriului, care poate avea un favorit, îi va da acestuia nota 10, celorlalţi acordîndu-le 1 sau 2. Se creează astfel o discrepanţă uriaşă, care plasează automat pe favorit în postura de cîştigător al concursului. Nici chiar regula eliminării celei mai mari şi a celei mai mici note nu poate schimba acest deznodămînt. E o regulă mai mult decît comică. Propunerile pentru jurii trebuie să conţină oameni cu experienţă în domeniu şi responsabili, nu amatori sau aventurieri, doar pentru că sînt propuşi de o uniune de creaţie, o asociaţie sau mai ştiu de către cine. Poate un regizor de scurt-metraje să dea note într-un concurs de lung-metraje? Vreţi exemple? Poate un critic să judece un film după scenariu literar fără să ştie cine este actorul principal, regizorul sau scenaristul? Poate cineva partaja propunerile de lung-metraj fără să ştie cine este actorul, regizorul sau scenaristul? Atunci de ce ne facem de rîs? Aşa cum am mai spus, sistemul de notare de la 1 - 10 sau 2 - 8 este ridicol. Propunem, ca şi Eurimages, un sistem de calificative justificabile (prezentate la pag. 11) şi care să concluzioneze calificativul final de admis/respins. Am explicat pe înţelesul tuturor. Sistemul de concurs pentru finanţarea directă a producţiei de filme pe care îl propunem prevede ca dosarul să conţină atît scenariul dialogat, cît şi decupajul regizoral făcut de regizor. Dosarul va mai conţine documentaţia, locaţiile de filmare, propunerea şi acceptul actorilor principali (1-3), decoruri, costume, planul calendaristic de filmare. Din echipă mai fac parte scenograful şi directorul de film şi oricine de care este nevoie. Evident că, pe baza tuturor acestor elemente concrete, devizul general al filmului va fi mult mai realist. Acest lucru va diferenţia şi mai puternic concursul dosarelor pentru dezvoltarea sinopsisurilor, pînă la scenariu, de concursul dosarelor pentru producţia de filme, pînă la copia standard. Numele membrilor juriilor poate deveni secret, aceştia neavînd motive nici măcar să se întîlnească. Proiectele vor fi notate cu "admis" şi "respins", după completarea unor formulare justificative (foarte bine, bine, mediu şi slab). Proiectele admise vor trece în etapa a doua de finanţare a proiectelor cinematografice. Comisia de finanţare va aloca sumele de bani nu în funcţie de "notele" obţinute, ci în funcţie de complexitatea filmului şi, în consecinţă, de mărimea devizului. Este o propunere cît se poate de logică. Există ţări în Europa unde se practică următorul sistem: se anunţă concursul, după care se anunţă juriul. Timp de două săptămîni se pot face contestaţii la membrii juriului. Acestea se vor judeca în alte două săptămîni. După răspunsul la contestaţii se dă concursul. Cîştigătorii se pot bucura. După concurs, nu se mai poate apela decît la justiţie. Organizatorul concursului nu este obligat să aştepte, producţia merge înainte. • În privinţa componenţei juriilor: actualmente, acestea pot cuprinde o serie întreagă de persoane neavizate. De exemplu, un critic de film poate să estimeze corect un produs finit al industriei cinematografice - filmul, dar nu poate avea nici o idee despre importanţa şi valoarea materială a elementelor tehnice cu care este construit acest produs finit. Din comisiile de selecţie a proiectelor cinematografice să facă parte: la concursul de sinopsis, pînă la scenariu: producători, critici, oameni de cultură cinefili, scriitori, actori; la dosarul de producţie film: regizori, producători, scenarişti, actori, operatori de imagine de prestigiu, directori de film, iar comisiile de finanţare să fie compuse din economişti cu experienţă în domeniul cinematografiei şi în general din oameni care ştiu cît costă să faci un film şi ce înseamnă promoţionarea, distribuţia şi exploatarea filmului. • Producţia de filme realizate de două studiouri cinematografice din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional creează în momentul de faţă o concurenţă neloială filmelor finanţate de Centrul Naţional al Cinematografiei, în ambele cazuri fiind vorba de fonduri publice. Proiectele finanţate din Bugetul Ministerului Culturii nu trec prin nici un fel de concurs al C.N.C., acest fapt reprezentînd o încălcare gravă a Legii cinematografiei chiar de către ministerul care ar trebui să vegheze la aplicarea corectă a acesteia. Mă întreb şi vă întreb: de ce finanţarea unor filme direct de la Bugetul de Stat (şi aproape integral, nu în limita a 50%) nu reprezintă un "ajutor de stat" care împiedică "libera concurenţă"? Pentru repararea acestei nedreptăţi propunem ca soluţie reorganizarea acestor două studiouri de film ca studiouri pentru debuturi şi pentru regizorii tineri, urmînd ca legislaţia din domeniul cinematografiei să fie respectată în totalitate, proiectele intrînd, eventual, în concursul organizat de C.N.C. ţinînd cont de aceste lucruri şi de realitate, vă propunem ca în locul răspunsului negativ dat de MCPN şi de către Guvern la aprobarea prezentei Legi să vă oferim, la rîndul nostru, o colaborare privind elaborarea acesteia. II. PROPUNERI DE REGLEMENTĂRI CARE NU SÎNT CUPRINSE ÎN LEGE, DAR CARE POT FACE OBIECTUL UNOR REGLEMENTĂRI SECUNDARE (REGULAMENTE) * Obligativitatea ca un regizor de film care se prezintă la concurs să aibă studii de specialitate de 4 ani sau să fi realizat minimum 5 filme de scurt-metraj apreciate în lume, sau minimum 2 filme de lung-metraj de ficţiune sau 10 de filme făcute în calitate de regizor secund. * Proiectele cinematografice trecute de comisia de finanţare ar trebui să aibă stabilit un minimum şi un maximum de fonduri ce pot fi acordate în funcţie de mărimea fondului cinematografic din anul respectiv. * Dosarele admise la concurs vor fi clasate în ordinea numărului de calificative "admis" primite. În cazul unei eventuale situaţii de egalitate, un criteriu suplimentar de departajare va fi o evaluare făcută de Consiliul C.N.C., prin consens, în funcţie de regizorii şi producătorii candidaţi. * În cazul în care scenariul care stă la baza unui proiect de film nu reuşeşte de 4 ori consecutiv la concursul de dosare pentru producţia de film, producătorul trebuie să returneze avansul primit de la C.N.C. * Chiar şi un actor cunoscut trebuie să facă cel puţin un film de scurt-metraj mediu (o oră) înainte de a avea dreptul de a fi regizor de film. Excepţie fac actorii care au 30 de filme realizate în roluri principale. La fel şi în cazul regizorilor de teatru sau a altor persoane care ocupă locurile regizorilor cu institutul terminat. Meseria de regizor nu este o meserie care se învaţă din mers. E o iluzie să crezi aşa ceva. Dacă o fac pe banii lor, îi priveşte. Interpretarea unor roluri de neprofesionişti în film face excepţie dacă o doreşte regizorul. * Nu se vor mai da bani din Fondul cinematografic pentru a se merge la festivaluri. Banii se vor da doar pentru filmele alese de C.N.C. să reprezinte România la festivaluri. Pe ceilalţi, îi priveşte. * Nu oricine poate fi numit în orice juriu. De pildă, în 2010 dl. operator Chelba, care nu are institutul şi lucrează la TV de mai mulţi ani, precum şi dl. Iuraşcu, regizor de scurt-metraje, au fost numiţi în juriul de film de ficţiune al C.N.C. Oricînd vă pot da şi alte exemple. Scopul numirii lor este manipularea uşoară a acestora sau a altora ca ei. * Cum este posibil ca un film să meargă la un festival înainte de premiera din România? Da, se poate întîmpla, dar în mod excepţional, numai că la noi a devenit o regulă. Producătorul face o cerere şi este susţinut din sumele "cheltuieli indirecte" din Fondul cinematografic. Avem un haos desăvîrşit şi o lege pe măsura lui şi nimeni nu poate spune nimic, decît dl. T. Giurgiu şi festivaliştii de la TIFF-Cluj? Tăcem ca pe vremea comuniştilor, deşi atunci cinematografia o ducea mai bine.