@SMC
replica a doua (Natalia Stancu) impacheteaza in termeni
profunzi ideea ca sferele realitatii nu pot fi cuprinse intr-o relatare cinematografica. o afirmatie kantiana in care mintea umana devine cinematografia, spusa in alti termeni decit ai lui kant. neamtul spune ca noi nu avem acces la realitate asa cum este ea (nu vedem lucruri-in-sine), ci realitatea noastra este in fapt ceea ce reuseste mintea noastra sa 'decripteze' din exterior in conlucrarea sensibilitatii cu intelectul. replica citata de tine e un fel de pozitie anti-bazin din prima etapa a francezului, o replica scrisa in spiritul anului 3 de litere, cind cuvinte cu iz metafizic voiesc sa descrie jerbe de lumina in capul cititorilor. iar termenii critica si autocritica sint prezenti acolo din necesitati politice. is termeni cheie pentru ceea ce inseamna atitudine comunista (serioasa).
iar Suchianu cu zbuciumul creatorului in cautarea adevarului
, parca discuta Eminescu din perspectiva ontologiei lui Platon. cred ca recursul la (si refugiul in) metafizica e greu de evitat sub regimuri totalitare, dar afirmatiile celea sint destul de hazlii odata depasit contextul.
daca poti, citeste 'Estetica filmului', a aparut la IDEA in 2007, e o buna introducere in teoria cinematografica structuralista si poststructuralista. de acolo poti sa pleci spre carti si mai serioase cu privire la cinema.