@Pitbull
"Chestia aia" se numeste plan/contraplan (sau câmp/contracâmp).
In filmele noii generatii, nefolosirea montajului de cadre strânse este o optiune deliberatä a regisorilor, pentru a da o altä pondere personajelor în raport cu decorul si partenerii, si totodatä a crea o altä conceptie ritmicä.”
@Judex
”Plan/contraplan (pop. ping-pong de PP) si amorsa.”
Vă mulţumesc pentru lămurirea tehnică, îmi prinde bine să ştiu. Rămâne întrebarea mea: nu credeţi că în cazul ”Felicia, înante de toate”, montajul de cadre strânse, printre cadrele largi folosite ar fi atenuat senzaţia de imobilitate, şi ar fi dat un ritm ceva mai alert, făcând mai suportabile pasajele cu dialoguri banale? Presupun că e mai multă muncă cu aşa ceva, dar mi s-ar fi părut motivat.
Rămân la ideea că ar fi interesant, şi pentru cei ”pro”, şi pentru cei ”contra”, dacă am încerca să stabilim locul ”Feliciei...” pe o scară valorică care ar cuprinde, fie şi, doar filmele ”noului val”. Să nu-mi spuneţi că am compara mere cu pere!
