[Pitbull]

Dacă filmul e bazat mai mult pe dialog, doar eu am simţit nevoia unor prim planur? Şi de a alterna prim planurile personajelor, în timp ce vorbesc între ele? Nu ştiu cum se numeşte chestia asta, dar în filme vedem doar ceafa unui personaj şi faţa interlocutorului, apoi se mai schimbă. Asta mi se pare că mai reduce plictisul generat de lipsa acţiunii. La ”Felicia...” se stă prea mult în acelaşi cadru, de parcă ai pus trepiedul şi filmezi ce vine. E ceva voluntar, căutat de regizor?

"Chestia aia" se numeste plan/contraplan (sau câmp/contracâmp).
In filmele noii generatii, nefolosirea montajului de cadre strânse este o optiune deliberatä a regisorilor, pentru a da o altä pondere personajelor în raport cu decorul si partenerii, si totodatä a crea o altä conceptie ritmicä.
Intr-adevär, a existat un singur caz în care am accentuat putin tonul laudativ, convins cä e necesar: la primul film românesc de consum care, desi marcat de unele neîmpliniri clare, se situa totusi pe directia cea bunä: "Ho, ho, ho!" (garantez cä asa a fost; n-o mentionez aici cu nici un scop insidios). In rest, sunt 100% onest. Filmele minimalistilor nu au nevoie de mângâieri pe crestet si pälmute înainte-mânätoare la fundulet - se tin bine pe picioare, merg prin forte proprii pe drumul cel drept, sunt foarte bune si mä conving la modul cel mai cinstit. Cui nu-i plac... el pierde. Regret sincer, dar scoalä cu de-a sila nu se poate.