|
eu zic ca trebuie sa il intelegem pe pit.
sunt convins ca, atunci cand scrie cronicile despre felicia sau alte creatii ale "leilor tineri", are o lacrima in coltul ochilor.
il inteleg, vrea sa-i incurajeze pe scenaristii, regizorii si actorii tineri.
si eu as face la fel in locul lui, as privi doar cu speranta si optimism in viitor.
poate ca el are o liniste a lui, o implinire, o stare calma de spirit, care ii permite sa aiba asemenea larghete in a judeca lucrurile.
eu, recunosc, nu ma simt implinit.
si poate ca subiectivitatea mea este dublata (sau cauzata) de o stare de neliniste, de neincredere in mine.
problema e ca, pe baricada asta deasupra careia pit flutura steagul victorios, se strecoara insuccese clare precum "Felicia...".
aici nu inteleg de ce pit (si poate si altii), nu se opresc o secunda din marsul entuziast catre cele mai inalte culmi de progres si civilizatie, pentru a avea taria de a spune: "radulescule, ai facut-o varza! imi esti simpatic, esti un scenarist muncitor, modest, inteligent, dar cu felicia ai dat-o cu mucii in fasole!" (ca sa citez o expresie draga lui pit).
eu nu cred ca, in sinea lui, cea de regizor, pit nu are obiectiuni majore fata de regia lui radulescu&de raaf.
nu cred ca, in teoreticianul de scenaristica din el, pit poate gira si aplauda un scenariu de o naturalete avortona cum e cel din felicia.
cat despre ceilalti critici care au omagiat o submediocritate, n-am nici un comentariu.
dar, repet, nu trebuie ca, sub paravanul foarte laudabil al incurajarii unei cinematografii moderne, cu un suflu nou, sa fie trecute cu vederea astfel de rateuri majore precum felicia.
|