|
”Lung-metrajul are mai mare nevoie de ele.” Hmm... Poate numai românii văd aşa lucrurile. Cred că se pot număra pe degete filmele noastre din ultimii ani care nu sunt, de fapt, scurt metraje extinse. În majoritatea, acţiunea se desfăşoară în săptămâni, zile sau ore. Mă tem că asta vine din comoditate şi din lipsă de resurse - e mai uşor de filmat. Şi aşa se cam accentuează ideea cu ”feliuţele de viaţă”. Rămâne problema: cât de relevante sunt acele felii? Ce emoţie artistică ne trezeşte dialogul banal?
Revenind la ”Felicia...”, mă întreb dacă taximetristul era cazul să intervină în discuţie, să ceară paşaportul pentru a vedea chip-ul etc.
Keep, aşteaptă să vezi acel interviu. Orice idee poate părea faină, important e ce îţi iese...
|