Keep, după mine, nu e obligatoriu un final neaşteptat. Asta sună aşa cum se exprimă de obicei producătorii ăia de doi lei: ”Care-i noutatea? Unde-i surpriza?” În schimb aş fi curios de cum ar arăta structura scenariului/filmului. Răzvan povesteşte în interviu (vei vedea link-ul mai sus) că vrea altceva, o ”gramatică a timpului”, altceva decât structura clasică în trei acte.
Mi-e greu să identific cu adevărat plot point-uri, mai ales că sunt neglijabile ca efect, şi intervin cam aiurea. De pildă, dacă pierderea avionului, ar fi un astfel de incentive incident, el intervine foarte târziu, aproape de jumătatea filmului. Pe de altă parte, timpul filmic e aproape identic cu cel real. Adică ai filmat aproape tot ce se întâmplă în două ore. Acest lucru îi împiedică pe regizori să accentueze anumite momente, care, astfel, sunt cam ”îngropate” în masa de nimicuri din dialog. În lipsa acţiunii, greul apasă pe dialog şi pe jocul actorilor. Din păcate, nici aici, scenariul nu creează tensiune şi conflict interesant între personaje. Felicia are o izbucnire şi atât. Posibilul conflict cu soţul olandez este atenuat de faptul că e o convorbire telefonică, posibila tensiune cu sora preferată a părinţilor este ”omorât” în acelaşi fel. Într-adevăr, îi dau dreptate lui Pitbull, era mai bine ca sora Feliciei să nici nu mai apară. Dar mai există personaje care sunt doar, aşa, ca filmul să fie cu oameni!