|
Nu am ratat nimic, nici o secundă. Nu găsesc explicaţie plauzibilă pentru convorbirile telefonice interminabile. Nu mi-a plăcut filmul. Pentru mine, un film bun e unul pe care îmi doresc să-l revăd. În afara curiozităţii de a-l diseca, nu găsesc nici un singur argument pentru a-l mai suporta încă o dată. Emoţional, nu mi-a spus nimic. Intelectual, tot aşa. Mi-e foarte greu să accept că asta ar fi direcţia în care trebuie să se îndrepte cinematografia românească.
|