|
Am văzut abia ieri ”Felicia înainte de toate”, graţie HBO. E greu de înţeles de ce e nevoie de un lung metraj de două ore pentru o idee care putea fi exprimată în 20, 30 de minute! Sunt lucruri care seamănă mult cu realitatea, dar care e relevanţa lor? Punctul maxim al filmului e izbucnirea Feliciei. Pentru asta am aşteptat şi înghiţit atâtea nimicuri? Ca să înţelegem că despre revolta asta e vorba am aşteptat atâtea zeci de minute?
Toate chestiile colaterale, discuţia despre limba română a nepotului, cu taximetristul, despre cip-ul paşaportului, întâlnirea cu diriginta, problema Iuliei (sora Feliciei), nesfârşitele conversaţii telefonice, te duc pe câmpii foarte departe de tema şi momentul final - revolta Feliciei, problema relaţiei mamă - fiică.
Problema majoră mi se pare lipsa de relevanţă a dialogurilor şi a acţiunii, aproape inexistentă. Pe mine nu mă încântă scenariul. Ne face martori la tot felul de nimicuri care puteau fi relatate altfel - de ex. prin dialogul dintre personaje, că şi aşa vorbesc verzi şi uscate. De pildă, nu trebuie să-l vedem pe tată cinci minute la telefon pentru un taxi, ci putea relata Feliciei ”Abia am găsit un taxi”. Ce sens avea să auzim că mai dă adresa, că spune că e familia Mateescu şi un nr. de telefon? Cât de relevant e în film că firma de taxi îşi verifică clienţii înainte de a prelua comanda? Cât de relevant e că fosta dirigintă are sau nu pix, mai are sau nu nr. de telefon al mamei, iar ea să-i dicteze nr. de telefon, ”cu 01 în faţă” etc. E plin de chestii din astea care consumă timpul. Uite, de pildă, ce mare lucru aduce în ideea filmului, întâlnirea cu fosta dirigintă şi cu Şuşu? Sunt două personaje care apar, pur şi simplu, iar apoi timpul consumat e mai mult pentru caracterizarea lor. Nu prea au treabă nici cu acţiunea, nici cu caracterizarea personajelor principale. Personajele sunt cât pentru un scurt metraj.
Da, unele mici dialoguri sună ca în realitate, şi atât. E un film lălăit, construit strict pe nişte dialoguri, 90% irelevante. Îşi mai aminteşte cineva o replică? Una care să ţi se lipească de memorie, să merite să fie reţinută? În vreo două locuri se repetă replici. De exemplu Felicia îi spune ceva şoferului în taxi. Apoi repetă în secvenţa imediat următoare, după ce au coborât. Mi-e teamă că sunt mici gafe, nu vreo intenţie a regizorului.
Era vreo problemă dacă era un scurt metraj început de la sosirea pe aeroport? Pierdea spectatorul ceva? ”Felicia...” mi se pare că suferă din cauza lipsei de discernământ a regizorului. O poveste neinteresantă, exprimată groaznic de plicticos.
A fost finanţat de CNC? Bani aruncaţi pe fereastră.
|