|
Comparatiile cu capodoperele unor genii din perioada de pionierat sunt printre cele mai simptomatice naravuri ale neavenitilor. Acu´ doi ani, un tip de la productie, din Buftea (bine intentionat, altminteri), le-a oferit unor elevi de-ai mei o palma de loc in decorul exterior, ceva costume, ceva recuzita, sa-si faca ei un film. Bietii copii au inceput sa puna la cale un lung-metraj din timpul Revolutiei Franceze, cu figuratie, ghilotinari, etc... (pe care sa-l faca... peste o saptamana!) Evident, i-am potolit scurt - si cand i-au spus aluia ca proful lor a zis sa se mai gandeasca, sa-si pregateasca temeinic scenariul, conceptia regisorala, etc., ala a intrat in crize: "Da´ mai lasa-ti-ma cu profii vostri, ca numai prostii va invata, ce, Chaplin a avut profesori, Griffith a avut profesori, Orson Welles a avut profesori? Ce-i aia scenariu, ce-i aia regie - veniti saptamana viitoare aici, puneti mana pe aparat si trageti, ca asa se face cinema!"
Astia care vin cu exemple gen Chaplin, uita cateva lucruri:
- pe vremea aia, estetica si meseria filmului abia se nasteau, iar marile genii ca Griffith si Chaplin contribuiau la asta; au trecut aproape o suta de ani de atunci; a te apuca acum sa treci cu buretele peste un secol intreg de evolutie si sa redevii primitiv, e semn nu de prostie, ci de retard mintal;
- ei au fost cativa; pe langa capodoperele lor, se produceau tone de maculatura filmata din care n-a mai ramas nici amintirea, ale unor ageamii; a te raporta la cei cativa luminarii ai epocii inseamna a fi pe acelasi palier cu Memeito sau Daniel/Theo.
"Gestul ala" a fost o corectie de gentleman aplicata unui badaran; faptul ca "nu trebuia sa se intample" ii este adresabil lui, nu mie; nu am ce "repara", am procedat in consecinta (nu "asa cum m-a obligat el", ci "mult mai elegant decat m-ar fi obligat comportamentul lui". Si repet, te rog ca orice eventuala nelamurire ulterioara sa mi-o trimiti prin mesaj privat).
|