[rvn]

.
Prima problema ar fi ca publicul romanesc – care oricum nu este mare consumator de filme, decit in forma tv-conservelor – nu vrea realism. Or, realismul este “high on the agenda” acestui asa-zis “nou val” (pe care eu il numesc “nou cinema”). Ar fi o discutie mult prea lungă de ce e asa, drept care iti propun s-o luam ca un fapt evident. In plus, atunci cind acest realism – oricum antipatic consumatorului mediu – vine împachetat intr-o formulă atit de (“austera”, zice Gorzo; economica, zic eu) neprietenoasa pentru spectator, handicapul e dublu.

nu stiu daca publicul romanesc nu vrea realism.
poate vrea, dar nu intr-o forma atat de "pura".
eu am impresia ca discrepanta prea mare intre realismul acesta, de care romanul de rand e satul si poleiala prea "sclipicioasa" a filmelor de consum de peste ocean, nauceste spectatorul.
pana la urma.
odata intrat in sala de cinema ai vrea sa incerci senzatii noi, departe de lumea de afara unde nu e totul roz..e intr-un fel negarea realitatii,asta pe de-o parte.
pe de alta, cineastii romani cred ca pleaca din start cu ideea ca nu vor sa faca un film pentru publicul larg, fiindca sunt si ei constienti de aceste diferente cu care nu pot concura.
cand in sfarsit, incepe sa se miste ceva si din sensul asta, unii considera asta ca pe o incercare total nereusita.
poate asa o fi, dar cel putin, cineva INCEARCA. si asta, nu poate fi decat de laudat,fiindca din greselile unora, altii invata.