Hello, Rvn!
Am citit acele scuze mai târziu şi nu am apucat să răspund. Nu m-am supărat, doar m-am enervat puţin. Dar amănuntele le trimit pe pm, să nu deturnez atenţia de la lucruri interesante.
Keep, mersi! Am ajuns cu lectura la pasajul: "E foarte trist ce se întâmplă. E foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte trist ce se întâmplă... S-au făcut filme – şi acum, în ultimul an –, filme care nu sunt filme, dar au pretenţia de a fi filme. Sunt nişte produse audio-vizuale atât de stângace, atât de bâlbâite, că ţi se face milă. Şi oamenii continuă să le laude. În ce lume trăim? "
şi "Dar probabil că este obligatoriu să trecem prin faza asta pentru a ne maturiza. Sunt foarte supărat. Diatriba asta, poate nu întru totul justificată, este consecinţa furiei pe care mi-a provocat-o lectura articolului lui Andrei Gorzo despre „Felicia, înainte de toate”, lectură care m-a revoltat şi care mi-a amintit de articolul lui Cezar Paul-Bădescu despre „Noro”, filmul lui Radu Gabrea. Şi nu doar Gorzo greşeşte. Doar ca el face parte – sau pare să facă parte – din categoria celor cu adevărat îndrăgostiţi de cinema.
Sigur, CT Popescu face parte din altă categorie. El e ca-n bancul ăla din „Reconstituirea”: „Ştii care-i diferenţa dintre om şi maimuţă? Maimuţele n-au buletin”.
Ştii care-i diferenţa dintre chibiţul din Cişmigiu şi CT Popescu? Îţi spun eu: CT Popescu publică. Tu, când scrii şi publici, ştii că oamenii te citesc şi ştii că, într-o măsură mai mică sau mai mare, vei forma opinii."
