|
Materia cenusie a lui Raimi dezveleste un intelect bolnav. El este asemenea unui om de stiinta schizofrenic, care cauta formula perfecta pentru genul de horror-comedie cu care ne-a invatat prost. Filme ca astea mai rar. Lui Sam Raimi nu am ce sa ii reprosez nimic la Drag Me To Hell, dar in unele secvente din film nu am stiut daca sa rad sau sa devin una cu scaunul, in timp ce puneam mana la ochi ca un copil ingrozit. El flegmeaza la pe spectatori si mai ales pe Alison Lohman, care nici in acest moment nu pot sa inteleg cum a mai ramas cu psihicul intact dupa ce a filmat aceste scene.
|