Da, universul e o explozie de materie, si anti-materie, in continua exapansiune. Problema e ca aceasta expansiune se presupune ca e infinita, pentru ca e in vid, si materia e finita, si la un moment dat se va disipa atat de mult, incat se vor dezintegra pana si atomii. Insa pana atunci, cu mult mult timp inainte, soarele va exploda, rasa umana cel mai probabil va disparea, galaxia noastra se va ciocni cu Andromeda, etc. Asa ca asta chiar e de domeniul teoretic, si nu va putea fi verificata niciodata.
Exista mai multe teorii despre moartea universului, asta fiind cea mai populara, sa-i spun asa, si se termina cu Big Freeze sau Big Rip. Se crede ca expansiunea Universului nu incetineste, ci chiar accelereaza .
Mai e una mai poetica, si e preferata mea, anume un univers inchis, si ciclic. care la un moment dat se opreste din expansiune, si datorita gravitatiei (atractia oricarui corp cu masa, si apropo, am vazut ceva pe Discovery care spunea ca atunci cand marul i-a cazut lui Newton in cap, nu doar Pamantul a atras marul, ci si marul a atras Pamantul, doar ca datorita diferentei imense de masa, atractia marului e aprope zero. Totusi aproape zero nu inseamna zero
), datorita gravitatiei spuneam, Universul va imploda, ajungand la starea initiala dinaintea Big Bang-ului. Fizicienii sunt mai sceptici in privinta acestei teorii, insa mie imi place acest concept de Univers infinit in timp, chiar daca nimic din Univers nu supravietuieste.
Si apropo de Dumnezeu, de cum il definim, e o povestioara a lui Asimov, "Ultima Intrebare", in care in viitorul apropiat omul creaza un super-computer cu inteligenta artificiala, si atunci oamenii ii dau diferite task-uri, printre care sa raspunda si la intrebarea "Cum poate fi micsorata entropia(energia) Universului, pentru a-i opri expansiunea?" (care e de fapt "Cum oprim moartea Universului?). Raspunsul primit fiind "Nu exista date suficiente pentru un raspuns corect." Si tot asa, timp de secole, milenii, milioane de ani, omul intreba acest super-computer cum sa opreasca moartea Universului, de fiecare data primind acelasi raspuns.
In final, omul evoluase intr-o forma de viata ce astazi ar fi considerata divinitate, si tot intreaba super-computerul (de fapt si acesta evolueaza cu anii, e din ce in ce mai performant, upgradat, etc.) aceeasi intrebare, pentru ca era cam punctul final, stelele incepand a se stinge, universul incepand a ingheta, etc. Super-computerul tot nu stia raspunsul, insa continua sa proceseze chiar si in timp ce universul dispare, si omul dispare. In cele din urma gaseste raspunsul, insa nu mai era nimeni caruia sa il raporteze. Atunci decide sa ilustreze raspunsul, inversand entropia Universului, si creand un nou Univers, un nou Big Bang. Si, ceea ce e morala acestei povestioare, ea se termina cu super-computerul spunand "Sa fie lumina!". Si a fost lumina.