Nu, nu, nu, problema nu se pune asa, teo_k3. Nu privesc EU lumea de sus, n-am EU o problema cu "prostii" (foarte bine a explicat IPU faptul ca prost = simplu; am dat si eu de inteles acelasi lucru cand am spus: prosti = usor de prostit/pacalit), cata vreme n-au nici ei o problema cu mine. Dar TU ai venit aici cu o anume superioritate, spunandu-i mai intai lui Daniel sa nu bage in seama parerile "specialistilor" de pe forum. TU ai venit si ai facut-o pe desteptul, explicandu-ne practic ca noi, astilalti, n-avem nici o treaba cu filmul, ca filmul comercial rulz samd. Intelegi? TU esti ala. Iar eu chestia asta n-am putut s-o inghit.
E ca si cum as veni eu la tine la spital cu apendicita spre peritonita, tu mi-ai explica in deplina cunostinta de cauza ca numai cutitul ma mai scapa, iar eu te-as scuipa in cap si ti-as spune: Ia mai scuteste-ma, mie nu-mi place de halatele voastre albe si nici de fata ta, am eu un felcer in sat care imi da o licoare mai buna decat vodca si ma vindec imediat. Apoi as iesi pe usa razand de cat de nepriceput esti. Cine-ar avea dreptate, eu sau tu? Daca te gandesti bine, situatia e cam la fel. Nu m-ai privi cu dispret si-ai zice: ce dobitoc?!
Si-acum, sa te citam:
Originally Posted by teo_k3:
|
De ce consideri ca sunt prost? Nu crezi ca m-am saturat de aceste drame? Nu crezi ca am dreptul sa prefer un anumit gen de film fara sa fiu facut prost?
Nu crezi ca am dreptul sa vad o comedie comerciala care sa ma scoata din "drama vazuta zi de zi prin spitale si la stiri"?????
|
Nu, nu cred. Uite de ce: in urma cu aproape 2 milenii si-nca spre jumate, prin Grecia aia antica de care sigur ai auzit, un tip mai scolit a observat ca oamenii se duceau buluc la niste spectacole de teatru, unde vedeau tot felul de drame, ei le ziceau tragedii, care se petreceau si-n viata lor: razboaie, morti din te miri ce, asasinate politice etc. Si tipul acela mai scolit s-a intrebat: de ce dracu’ (sau de ce Hades?, ca sa fim in epoca) se duc aia sa vada tragedii mai abitir decat comedii? Si s-a pus tipul respectiv pe gandit. Dupa ce-a gandit, a scris o chestie numita Poetica, in care a spus asa: tragedia, fiind complexa, tulburatoare, e pentru spirite mari, pe cand comedia e pentru multimi. Cum in marile cetati existau la vremea aia multi filosofi care umblau liberi pe strazi, "predicand" oamenilor, a inteles tipul de care vorbim cum sta treaba: in cetati, oamenii de spirit erau mai multi, pentru ca avusesera acces la intelepciune.
Pe urma, a incercat sa inteleaga totusi de ce spiritele mari, luminate, prefera dramele, profunzimile, desi se confrunta cu ele zi de zi. Cam ca tine, asa, a gandit omul cu pricina: daca am drame peste tot in jurul meu, de ce sa ma mai duc la teatru sa le vad? Numai ca el, desi era si medic printre altele (in sensul ca se preocupa si de anatomie, la nivel filosofic), a stat si-a cugetat mai mult. Si dupa ce-a cugetat, a mai bagat doua concepte in Poetica lui: mimesis si catharsis. Citeste despre aceste doua concepte si o sa afli de ce a alege intre arta si "comercial", adica non-arta, nu e acelasi lucru cu a alege intre doua tipuri de ciocolata.
Evident, as putea sa-ti tin prelegeri despre ambele concepte, dar nu e locul si timpul. Iti mai spun doar ca functia catartica (aia eliberatoare de profunzimi, de dramele care s-au acumulat in interiorul tau) e esentiala in arta adevarata. Si de-aia cred si eu, precum acel tip despre care ti-am vorbit, ca arta si intelesurile ei profunde tin de superioritatea spiritului, pe cand celelalte tin de... n-are importanta ce.
Pe mine nu conteaza cum ma cheama, sunt Abbas aici. Pe omul ala de care ti-am vorbit il chema Aristotel. Si a fost genial.