Originally Posted by Alice_Fluture:
|
Un scenarist american foarte bun (parerea mea subiectiva, dar nu numai eu zic asta) zicea pe undeva ca nu scrii cu adevarat un scenariu pina nu ai 10 "scenarii" in spate pe care ti-e din ce in ce mai jena sa le dai la citit dupa ce-l scrii pe al 11-lea. O fi asa, n-o fi asa? Ce e sigur este ca dupa fiecare (minim) 70+ de pagini coerente de Poveste pe care le scrii, inveti ceva. Cu speranta ca mai si citesti una-alta despre "craft" intre timp. Asa ca ia ziceti si voi, dragilor, care e primu'-primu' scenariu de lungmetraj pe care l-ati scris?
|
La 12 ani, am scris jumate din "O copie aproape perfectä" - cu gândul sä-l fac cu prietenii. Bazä materialä? Ideea cetoasä cä dacä se duce tata-n State, "poate aduce si un aparat de filmat"... (Habar n-aveam pe-atunci de ce-i aia 35 mm., 16, mm., 8, super-8, sunet sincron...) Era povestea unui savant care face un robot identic cu el, dupä care îi räpesc pe presedintii S.U.A., U.R.S.S. si Chinei de pe stradä când veneau la un summit, pentru ca ei pe urmä sä pozeze-n salvatori si sä se dea eroii mapamondului, dar robotul se-ndrägosteste de iubita savantului asa cä iese cu scandal, se iau la troznealä si robotul explodeazä, ceea ce-l ucide si pe savant. Citind povestea lui Daniel, mi-am amintit izbitor de textul äla, pe care l-am abandonat pe drum, cä ajunsesem la 13 ani si-ncepeam sä mä prind si eu ce tâmpit era. ...C-asa-i în tenis.
Prin liceu, am scris ceva scenäriute de scurt-metraj mediocre, dar fezabile.
In facultate am scris trei de lung metraj, unul mai prost ca altul.
La 28 de ani, am scris "Al treilea ochi"; avea unele calitäti disparate, si atât. In conditiile epocii, era fezabil si probabil ar fi iesit un fel de "Nelu" sau "Vreau sä stiu de ce am aripi"...
Tot atunci, am refäcut din temelii douä scenarii aprobate pentru productie: "Temerarii", de Petre Hladchi Bucovineanu, si "O problemä de familie", de Ion Bäiesu. Bine c-a venit revolutia si nu s-au mai fäcut! (Ce-i drept, în 1990, Fernoagä m-a pus sä rescriu "Temerarii", de data asta ca pamflet la adresa spälärii pionierilor pe creier. Am fäcut-o si pe-asta. Nici o scofalä...)
Dupä aia, am mai scris vreo patru scenarii, încercând sä debutez. Pe moment, îmi pläceau... Mai târziu, mi-am dat seama treptat câte gäuri si naivitäti aveau... De unul singur dintre ele mai sunt acum convins cä era bun: "Al treilea ochi" refäcut, sincer de data asta, färä conformisme comuniste. Culmea, cel mai slab dintre toate s-a fäcut film: "Neînvinsä-i dragostea" - c-asa-i în tenis.
...Si m-am reapucat sä scriu scenarii abia peste 14 ani, în 2007...
Stiu cä-s cu mult peste oricare dintre acele exercitii de început.
Nu stiu cât de bune sunt ca valoare absolutä.
Probabil, peste zece ani iar îmi voi da cu ele-n cap.
...C-asa-i în tenis.