Ei vor să fluiere și nu-i putem opri...
Nu știu cum priviți voi situația, dar eu simt că filmele românești devin standardizate. Fiecare film românesc prezintă/promovează bădărănia. În scurt timp, vom avea genul nostru de personaj în Europa, așa cum negrii și irlandezii au genul lor, cu ticurile lor. Totuși, eu cred că încercarea de a forma o tipologie românească nu își are rostul, ba e chiar periculoasă când aceasta nu este, literalmente, o realitate generală. Dau exemplul pozitiv al japonezilor: ei au reușit să își creeze un specific bazat pe cultura lor. Ticurile ajung subiect de parodie, la urma urmei. De parcă regizorii români nu s-ar zbate să facă filme ca toți artiștii, în scop terapeutic, să umple anumite neajunsuri, să cizeleze... ci se zbat să facă intrarea filmului românesc în comercialul european și mondial! Părerea mea este că și "Eu când vreau să fluier, fluier" intră în această categorie.
Last edited by Theofil88 : 29 Aug 2010 at 20:49.
|