|
Päi iatä de ce tin atât de mult la finalitatea educativä, culturalä, a celei de-a saptea arte: arta pentru artä, arta în sine, îsi are locul si rostul ei, dar mai mult în procesul de formare al artistului, mai mult ca "exercitiu" - adevärata artä este aceea DE CONTINUT. Un fost user de pe-aici, care într-o vreme îsi încropise un fel de reputatie publicä (stim amândoi la cine mä refer), era unul dintre acei fanatici ai formei - la un moment dat, a mers cu tupeul chiar pânä la a-l denigra pe Dostoievski, numai fiindcä (asa cum se stie), marele prozator rus era un a-stilist. Si am mai cunoscut asemenea oameni, care tocmai prin neglijarea continutului si accentul exacerbat pus pe formä, m-au fäcut, prin contrast, sä apreciez orice produs artistic în ansamblul lui.
De-asta îmi plac filmele noii generatii de cineasti români - pentru bogätia continutului lor uman, pe care-l comunicä prin niste formule stilistice simple, discrete, adesea deconstructiviste. E principalul motiv pentru care evaluez "Hârtia va fi albasträ" nu atât din punct de vedere al tehnicii cinematografice (aici, doar functionalä), ci mai ales pentru imensa lui contributie la descifrarea sensurilor reale ale evenimentelor din '89. E filmul cel mai bogat în acest sens, de pânä acum. In analiza scrisä, am insistat mai mult asupra acestor finalitäti: educativä si culturalä.
|