|
Eu sustin si aplic metoda formativä care foloseste în deschidere filmul de non-fictiune - reportaj în orice caz; documentar, facultativ.
(Si, de asemenea, consider cä era bun sistemul dinainte de 1989, în care în anul I se fäcea regie de film si teatru cumulat, si abia apoi se despärteau; pânä la un punct, au elemente de bazä comune, care e bine sä fie studiate împreunä.)
...Altminteri, desigur, dupä trecerea acestei scurte etape de initiere, e firesc ca fiecare viitor cineast sä se specializeze pe genul lui predilect (cu exceptia rarelor cazuri de afinitate pentru amândouä). Continuând analogia, si relatia cu teatrul e similarä: putini sunt regisorii cu egalä apetentä si pentru film, si pentru teatru; cei mai multi sunt ori, ori (cäci dacä similitudinile dintre cele douä specii artistice sunt mari, apoi deosebirile sunt si mai mari).
|