[Ipu]

Sunt de acord că modul meu de expunere a fost neordonat și neîngrijit.
Dar dacă divertismentul ăsta care se vrea tragedie (deși îi lipsește exact eroarea tragică, deci e pur și simplu dramă cu final tragic), cu militari care se ghiftuiesc, își savurează ultimele clipe alături de iubite, telefonează în provincie să întrebe de pregătirile de Crăciun și fac planuri pentru petrecerea Anului Nou, e îndemn la reflecție... Sfârșitul acelor nefericiți nu are nimic eroic (Nu, nu trebuie să mai scrii că nici nu aveai pretenția!), dar nici nimic emoționant (cu toate că, pe alocuri evocator, dar cum spuneam, evocând felul cum au impresia că s-au petrecut lucrurile o categorie neinițiată de oameni), ci e ca și cum ai prezenta ultimele 24 de ore din viața unora care mor într-un accident de circulație, sau cum era în filmul ăla cu atacul de la WTC.
Înțeleg că filmul îți place, dar e o frescă și nimic mai mult, ceva de genul: uite cum trăiră, luptară și muriră niște militari la revoluție. Da, e un omagiu pentru cei care au fost uciși atunci. Și ce-i cu asta? Te ajută acest film minimalist, în care interiorul de bucătărie a fost înlocuit cu interiorul de TAB, să meditezi de pildă la cum s-ar putea evita situațiile asemănătoare?

A, să nu uit: Evocarea pioasă a nenorocitului ăluia, pe care Muntean îl prezintă drept erou, deși nu dusese lipsă de nimic nici înainte de decembrie `89 și e de presupus că și după `90 ar fi dus aceeași viață de huzur, e simptomatică pentru mistificarea practicată în ultimii 20 de ani și nu e de mirare că multă lume nici acum nu înțelege că cei mai câștigați din schimbarea de regim de atunci au fost tot securiștii, adică tot cei care erau și înainte în fruntea bucatelor. Nu vedeți că și acum multora le e teamă de revenirea comunismului, când pentru orice om cu judecată e clar că cei acuzați de cripto-comunism sunt cei mai interesați de viitorul capitalist al României actuale?