În primul rând, remarca ta că „e foarte rău” e jignitoare. Nu-i confunda te rog pe colegii tăi cu niște studenți care, în opinia ta, trebuie să fie de acord cu toate opiniile maestrului.
Lauda malițioasă a „execuției” s-ar potrivi, ce-i drept, mai bine filmelor unor Gabrea sau Pintilie; ea n-are ce căuta la filmele de autor.
Am mai explicat de ce mi-a dat mai mult de gândit și cred că și străinilor care n-au trăit, spre deosebire de noi, evenimentele din decembrie `89, filmul ăla prost executat (regizat ca un film de televiziune, dar produs pe peliculă): Muntean a turnat tragedia unor participanți la evenimente care nu aveau în majoritatea lor pretenția de a fi eroi, iar în final pretinde că moartea lor prostească a fost o jertfă pentru libertate. „Hârtia” mi se pare un film antrenant (mai ales pentru cei care spre deosebire de mine nu cunosc adevăratele orori povestite chiar de oamenii care le-au trăit și care le-au executat: poftim! la întrebarea mea dacă a văzut și morți, unul dintre călăii fără voie ai elevilor militari de la Otopeni mi-a răspuns: „Nu se închideau obloanele camionului în care i-am încărcat de cât de mulți erau!”), un „divertisment serios”, care pe unii dintre cei care mergeau în patru labe în apartamentele lor din București pentru că uneori gloanțe rătăcite intrau prin geamurile ferestrelor i-a făcut să intre în panică la ieșirea din sălile de proiecție la vederea unui vehicul oarecare, dar în cele din urmă divertisment, fără mesaj. Nu am cunoștințe teoretice de artă dramatică, dar „Hârtiei” cred că nici măcar tragedie nu poți să-i zici, pentru că nu există practic o eroare tragică declanșatoare a deznodământului. Și atunci, cu ce ne-am ales? Numai cu executarea măiastră - susții tu - a evocării dramatismului nopții de 22 spre 23 decembrie 1989?
__________________
„Iubirea" e un cuvânt şi-atât. Există şi cuvinte care nu au un sens anume, ci reprezintă numai o alăturare de sunete.
|