|
Genul "felie de viatä" e foarte ingrat. Uneori iese excelent, dar de cele mai multe ori, cade în anodin. Am väzut (inclusiv la Timi-Short) nenumärate "felii ce viatä" fäcute de-amorul artei - si, ca atare, sterile, inutile.
"Joi" a fost unul dintre putinele cazuri reusite. E lucrat decent, sobru, echilibrat, reuseste sä surprindä inefabilul momentului de adevär dintre doi oameni stersi, depersonalizati, cel mult mediocri, care-si acordä si ei, într-o dupä-amiazä, defularea unui act sexual oarecare, färä a avea în ei nimic din ceea ce-ar reusi sä-l scoatä din rutinä, sä-l transforme într-o amintire ce meritä sä fie pästratä. Filmul este ca un instantaneu rece si nemilos al zädärniciei, al prozei cotidiene.
|