Toate filmele se adreseaza publicului, diferenta consta in modul in care o fac. Cred ca oricare film maker doreste ca filmul lui sa prinda la public si sa aiba succes - filmele din categoria art house nu sunt art house fiindca asa isi doresc realizatorii, ci pentru ca pur si simplu uneori publicul nu e deschis la ideea de film non-conformist, care nu respecta "ingredientele" pe care publicul le cere, ci incearca sa il convinga sa doreasca ceea ce el ii ofera. Art House-ul se naste din dorinta realizatorilor de a-si pune propria viziune mai presus de cerintele publicului, evident cu speranta ca totusi le vor degusta creatia. Trebuie sa ai in minte succesul pentru orice proiect pe care il faci, altfel ar fi pointless.
Inception e un blockbuster, in primul rand pentru ca e big and it feels big! Nu degeaba s-au investit atatia bani in campania de marketing, Inception a fost "gandit" ca un film care sa le umple buzunarele celor de la Warner Bros, insa cum aveau emotii cu privire la public, daca va fi atras sau nu de ideea de a-si pune creierul putin in functiune, si-au scos toti asii din maneca, inclusiv: "From the director of The Dark Knight". Inception e un film de actiune - car chases, explosions, gunfights. Se supune conventiilor de baza ale unui blockbuster, cu diferenta insa ca nu e mindless entertainment, ci te provoaca sa il analizezi. A fost mult mai putin complicat decat ma asteptam sa fie, probabil pentru ca publicul a fost atat de obisnuit cu filme fara substanta, incat orice slightly different reprezinta o provocare.
De cand e happy-end-ul considerat un final de prost gust? Sau consideri deranjant faptul ca filmul e atat de indraznet si de complex si prefera o solutionare simpla a povestii? Inception putea sa se termine doar in 3 moduri: 1) happy end 2) misiunea esueaza 3) totul a fost un vis si sincer vad happy-end-ul ca fiind cel mai potrivit, in mare parte pentru ca e un happy-end subtil, de care nu esti sigur daca intr-adevar are loc sau nu, pana nu cauti indiciile aruncate prin film. Happy-end-ul functioneaza ca un twist bun, in sensul ca atunci cand derulezi filmul inapoi, iti dai seama ca indiciile au fost acolo all along si te intrebi cum de ti-au scapat.
2) In cazul in care nu reuseau inception-ul, filmul s-ar fi terminat cu arestarea lui Dom odata ce avionul ar fi aterizat. So? Din punctul meu de vedere ar fi fost un final nesatisfacator....
3) Totul e de fapt un vis - oh come on, chiar daca in cazul lui Inception functioneaza si nu da impresia de lazy screenwriting, tot e o iesire prea banala.
Cat despre motivatia echipei lui Dom sau mai degraba lipsa ei, despre care se discuta cu ceva pagini in urma...puneti-va voi in situatia lor si ganditi-va daca ati putea spune NU unei asemenea oferte. Sa construiesti o lume imaginara pana la cel mai mic detaliu si sa o manipulezi cum vrei tu - singurul risc e sa doresti sa ramai acolo, un risc pe care majoritatea si l-ar asuma insa. Cand Ariadne pleaca dupa prima ei "lectie", Dom stie ca se va intoarce, pentru ca pur si simplu e o experienta mult prea interesanta ca sa nu o repeti. Ah si numele ei nu cred ca sugereaza neaparat ca tot filmul ar fi un vis, e mai degraba un indiciu ca ea va fi cea care ii va deschide ochii lui Dom pe parcursul lui, cea care il va determina sa inceteze sa mai inlocuiasca realitatea cu fericirea de care avea parte in vis. Cat despre lipsa unui villain, villain-ul filmului e subconstientul insusi, ori ca este antrenat sa atace cum s-a intamplat in cazul lui Fisher (pentru ca deh, Dom nu era singurul hot de secrete, ci era cel mai bun hot), ori ca incearca sa te impiedice sa te trezesti (Mal).
Diferenta principala dintre Inception si TDK, este ca aici lumea populata de personaje e mai interesanta decat insasi personajele, in timp ce TDK e mai character driven. Totusi, e imbucurator sa vezi in Inception ca fiecare personaj are momentul sau in care straluceste, absenta unui "show stealer" e uneori binevenita. Tocmai acele momente prin care ei se remarca au fost de ajuns sa imi pese de fiecare, fara a fi necesara o intreaga biografie a lor.
Probabil singurul lucru la Inception care m-a facut sa ridic spranceana a fost moartea lui Mal de care Dom a fost acuzat. Imi vine greu sa cred ca nu si-ar fi putut demonstra nevinovatia si nu s-ar fi putut dovedi faptul ca Mal nu se aruncase de la geamul camerei devastate, ci de la cel de vis-a-vis, but oh well, treaca-mearga
.