[ricutza]

“Inception” nu este un film de public. Dar este catalogat drept blockbuster. Blockbusterul verii, lunii, anului, ultimului deceniu, ş.a.m.d.

Cum adica nu e un film de public? Din articolul tau as deduce ca e afirmatia cuiva, dar nu inteleg a cui.

Într-un fel sau altul este un film comercial cu buget mare, cu o promovare foarte bună( ce-i drept, e drept, promovatul filmelor se pare că a ajuns la rang de artă cam de la “Lord Of The Rings” încoace.), dar cum ar putea un blockbuster să nu se adreseze în primul rând marelui public?

Nu inteleg de unde si pana unde ai ales "Lord of the Rings" ca punct de referinta. Dar cand nu a fost filmul promovat si vandut? Ca pana si afisele Lumiere prezentau filmele ca pe ceva inedit.
Orice premiu orice festival e o metoda buna de a-ti vinde filmul...

Regizorul Christopher Nolan caută artisticul, ingeniosul, creatorul într-o zonă alunecoasă, o zonă în care spectaculosul, explozivul ţine loc de subtilităţi, iar scenariul este practic înlănţuirea unor situaţii care duc înspre exploziv şi spectaculos. Evident, nu este un lucru universal valabil.
Pe de-o parte experimentul lui Nolan, este bine intenţionat, cumva menit să spargă tipologii şi bariere, sau mai degrabă prejudecăţile asupra filmelor inteligente de consum. Pe de altă parte însă, este un rateu pentru că dincolo de ideea revoluţionară pe care o propune şi de scenariul eminamente încâlcit şi pierdut pe drum, filmul nu îşi revendică statutul de film de conţinut ( cam asta ar fi intenţia lui), curgerea sa fiind una previzibilă în sine, iar finalul este reprezentat printr-un “happy end” nepotrivit de grosolan.

In general arta e cautata in zone alunecoase, si nu cred ca Nolan si-a dorit sa inlocuiasca subtilitatile de explozii. Eventual doar sa sa arate ca se pot face blockbustere si cu continut, cum ai mentionat si tu.
In plus, eu cred ca exista filme previzibile si cu happy end care totusi intra in categoria de filme cu continut. Exemplul care-mi vine acum in minte e As Good as It Gets - care mi se pare o comedie inteligenta, cun un scenariu foarte bun dar care tot pe stereotipul "boy meets girl, they fall in love, they end together" merge. Sau gandeste-te la ""12 angry men"... iti dai seama relativ repede ca tot filmul va fi cu ei in aceeasi incapare, si ca in final cel indecis ii va convinge si pe ceilalti, dar asta nu inseamna ca filmul e lipsit de continut, sau ca previzibilitatea e enervanta.

Pentru că “Inception” pare un film despre visele regizorului şi despre ideea sa despre cinema: inteligenţa în consum, dar ideile lui au dat roade numai în “Memento” care prin ingeniozitate reuşea să îţi manipuleze mintea, să te conducă pe drumul lui şi să te suscite.

Ideile lui au dat roade cel putin si in Insomnia.

Nu înţeleg de ce spectatorii şi-ar dori să vadă un astfel de film pentru ca la sfârşit să iasă din sală ofticaţi de faptul că nu au priceput prea mare lucru, dorind să revadă filmul nu pentru că le-ar fi transmis ceva anume, ci doar ca să înţeleagă mai bine ce se petrece în poveste.
“Inception” este un pariu ratat, iar dacă cineva şi-ar dori să vadă un film care să îi elibereze mintea, i-aş recomanda din toată inima o bijuterie cu nume de “Matrix”, o adevarată capodoperă, scris şi regizat de doi fraţi: Andy şi Larry Wachowski.

Parca n-as merge atat de deaprte incat sa consider Matrix capodopera (dar asta e o chestie personala). E foarte adevarat ca si eu fac diferenta intre primul matrix si celelalte doua, dar sa nu uitam ca totusi cei doi frati sustin in continuare ca ideea de trilogie a existat de la inceput. Ceea ce inseamna ca toate cele trei filme ar trebui judecata impreuna. Ori daca te uiti la Matrix 2 si 3, mi se pare ca poti linistit sa vezi acolo multe din chestiile pe care i le-ai reprosat lui Inception. Iar din perspectiva conceptelor explicate in 2 si 3, pana si 1 incepe sa-si piarda din inteligenta. Acelasi lucru se intampla si cu cele trei filme Cube.