Ca tot s-a precizat de titirez si cadrul din final.
SPOILER? (nu cred, nu s-a mai deranjat nimeni pe-aici sa semnaleze spoilerele) Mie mi s-a parut clar ca s-a taiat fix la frame-ul in care titirezul incepe miscarea haotica in urma careia inevitabil cade si se opreste. Un titirez nu poate reveni la miscarea uniform-verticala odata ce a intrat in acele "bucle" dezordonate. Cel putin asa ne demonsteaza fizica. Deci e clar ca va cadea, nu incape dubiu.
DAR mie mi se pare un reper atat de
firav, daca nu nostim, acest totem al carui rol poate nu l-am inteles exact (daca are cineva rabdare sa-mi explice cum functioneazaa totemurile in film?). N-am reusit sa vad filmul decat o data, la premiera, abia ca am avut timp ptr. vizionare, de unde alte ore intregi de citit comentarii si cronici?
* * *
Mi s-a parut reusit si conform asteptarilor, l-as fi preferat mai adanc si mai bine conturat, ma intereseaza mai putin daca este sau nu o capodopera in devenire, insa consider ca Nolan a gasit punctul de echilibru (poate cu noroc) intre a servi studiolui blockbusterul scontat, a servi spectatorului un film de continut (variabil dupa gusturi, dar mult peste mediu), a egala standardele impuse de TDK. E un film de experienta, nu deosebit de spectaculos dar cel putin interesant d.p.d.v. vizual, intins in cateva randuri dar complet in definitiv. Poate intentionat, insa se simte oarecum un film rece, emotiile par amortite (ok, e vis, da' totusi) - de exemplu secventa
SPOILER in care Mal (@rifa, ok mal "rau in spaniola", dar nu crezi ca mai just aici ar fi sa fie "rau" din franceza? haha; apropo, Marion e o prezenta incantatoare!) sare de la balcon - imaginati-va sotia sarind de la balcon convinsa ca viseaza, intr-o mica/mare masura din vina voastra? - secventa cam lipsita de tragic, probabil pentru ca spectatorul deja era derutat de vis/real incat sa mai inghita din plin tragicul de-acolo, deci, cum spuneam, o secventa/un film cam rece la capitolul afectiv.
Si apropo, se intreba cineva mai devreme pe topic daca in urmatorii 30 de ani se va mai scrie despre filme, foarte interesanta remarca!
* * *
Originally Posted by Frank:
|
Spunea Pitbull ca ii place mai mult cronica lui Maier la The Inception, decat cea a lui CTP.
Sunt de acord ca cea a lui Maier este una mai elaborata, aparent mai ”la obiect”. Imi place si trimiterea pe care o face la cartea lui Borges. Dar... spre deosebire de CTP, Maier uita un lucru, unul important: publicul de cinema nu este un public majoritar filosofic, iar Nolan nu este Borges.
Este important atunci cand vii intr-o sala de cinema sa accepti conventia si sa stii ca un film care ruleaza la mall, de exemplu, nu poate fi strict un film de arta, pentru ca in acest caz salile de cinema ar falimenta si atunci am citit cu totii numai din Borges /in acest sens imi amintesc ca la ”Iarburi salbatice” al lui Resnais eram singurul spectator in sala, iar tipu care avea grija de proiectie mi-a zis, compatimitor ca mi-am ales gresit filmul, pentru ca, stie el, multi spectatori au iesit din sala la acest film!/.
Nolan este un profesionist al Industriei de cinema, el face un film nu doar ca sa transmita mesaje filosofice, ci sa aduca si public in sala.
In acest sens, concluzia cronicii lui CTP mi se pare una mult mai buna: veniti sa vedeti filme, pentru ca si asta este o forma de evadare din realitate, pentru ca si ele te invata ceva, iti dezvaluie Minunea.
Concluzia cronicii lui Maier este una elitista si paguboasa pentru cienamtografie in general: The Inception, in doua ore, spune mai putin decat o face Borges intr-o povestire. Adica, alegeti cartile in locul filmelor. Personal, as alege si cartile, si filmele!
|
^ foarte bine punctat, complet de acord.