|
Ieri l-am vazut a treia oara, m-as fi multumit si cu doua vizionari, dar m-au luat niste prieteni pe sus. Imi place mult in continuare, dar parca a mai palit din entuziasmul pe care l-am avut prima oara, acum ca am terminat de ros un creion despicand firul povestii in patru. Pentru ca intr-adevar, in afara de despicarea firului in patru, in rest se jongleaza cu elemente cam necoapte, vagi. Jongleria asta la nivelul plotului insa, e pana la urma construita cu multa finete. Leitmotiful scarii lui Penrose pare sa domine cel mai bine structura filmului. Oricat ai incerca sa o iei intr-o directie, culegand indicii care sa-ti dezlege deznodamantul, dai de ceva care nu se leaga. Daca pornesti in directia cealalta, patesti la fel. Ramene bineinteles posibilitatea de a alege o tabara, dar dupa trei vizionari, m-am cam convins ca goana dupa teorii inceptioniste e a wild goose chase.
Citeam undeva ca Nolan a declarat despre Inception ca e "his Bond film", daca asta si-a dorit, cred ca i-a iesit foarte bine.
Altfel, The Dark Knight mi se pare in continuare mult mai zdravan, mai ales ca impact emotional. Mi-am dat seama de asta de prima oara cand am vazut Inception, dar acum mi-e mult mai clar. Prin comparatie Inception pare usor ezitant, cu toate ca e asa de milimetric masluit, se simte ca Nolan experimenteaza, nu executa.
|