[Redy]

[b]
În fond, ce ne spune nouă "Inception"? Că s-ar putea ca realitatea să fie doar un vis? Mulţumesc, da' pe-asta au zis-o solipsiştii încă de-acu' câteva secole. Că lumea viselor e instabilă? Mulţumesc, ştiam. Că subconştientul e labirintic? Săr'mâna, o ştiam şi pe asta. Că atunci când visezi de cele mai multe ori nu ştii că visezi, dar se întâmplă uneori să-ţi dai seama că visezi şi atunci ştii că visezi dar nu mai ştii dacă... na că mi se limbă plimba-n gură şi mi se pune mintea pe moaţe, vorba Iuliei Blaga. Cu mii de ani în urmă, gândirea chineză a formulat exact acelaşi lucru - într-o singură frază, genială în simplitatea ei, şi fără nici un fel de zorzonele: "Un înţelept a adormit şi a visat că era un fluture care dormea şi visa că era înţelept, iar când s-a trezit, n-a mai ştiut cine era: înţeleptul sau fluturele?" Ba, încă, staţi să vedeţi! Subsemnatul nu e nici chinez, nici înţelept, dar pe la vreo patru ani, am visat că visam ceva cu o vecină din curte, după care m-am trezit din visul din vis şi, în visul care conţinuse visul din vis (adică "la nivelul primar", conform nomenclatorului inceptionist), bunică-mea i-a spus vecinei că visasem cu ea - după care m-am trezit şi din visul ăsta şi mi-am văzut de viaţa mea (sau, mai ştii...?) Când i-am povestit maică-mii, m-am ales c-un pupic pe frunte şi-un "Vai, puiu' mamii, ai visat că visai, ce deşteptuţ eşti!" Exagerez, desigur, ca să priceapă şi Grivei, sau cum l-o fi chemând, dar în esenţă cam aici se situează şi nivelul intelectual al "Inception"-ului.

"Că s-ar putea ca realitatea să fie doar un vis? "

Nu cred, nu. Melodia respectiva a fost auzita si la sfarsitul filmului cand rulau creditele, deci cred ca nu are atat de mult de a face cu "visul" in sine ci cu ceea ce considera Nolan ca vis, o sala de cinema spre exemplu unde pe parcursul unui film esti implicat, mai mult sau mai putin in "vis".

Filmul doar explica niste concepte deja stiuite si nu vrea sa le redescopere. Nu te invata nimic ci doar expune. Filmul nu are un ton grav moralizator, astfel asteptarile ca sa inveti ceva nou dintr-un film este o interpretare putin prea indepartata de realitate.

Am terminat intr-un final toata recenzia pentru ca dupa prima parte in care divagai tare de la film am simtit ca citesc degeaba si poate imi mai iau si un spoiler in fata. De cand a fost sugerata ideea de vis in vis si eu m-am gandit ca finalul va fi in acest fel dar cam atat, nu am stiut care au fost motivatiile personajelor asa ca nu as putea spune ca a fost previzibil. Poate previzibil in sensul ca Batman il va bate pe Joker la sfarsitul lui TDK, nu cred ca se astepta nimeni sa fie altfel dar e interesant cum se desfasoara actiunea in primul rand. Un astfel de argument , "cum ca stiati cum se termina", ar inseamna ca Heath Ledger s-a maimutarit degeaba ca stiai ca o ia pe coaja deci nu ar fi avut nici un efect cat de bine juca sau nu, sau a avut o importanta ? Eu cred ca a avut, in aprecierea filmului.

Printre rautatile voite sau nu, recenzia este una pozitiva insa mult grabita. Nu inteleg de ce este nevoie sa propagi acele rautati in fiecare recenzie a unui film "cu succes" sau care se bucura de "o recunoastere" aproape "universala" dar respectivele judecati rar au de a face cu filmul in sine.

Ca sa parafrazez ce ii spune Cobb lui Ariadne: " Niciodata sa nu construiesti din locuri reale/amintiri, intotdeauna incearca sa te gandesti la lucuri noi " pentru ca atunci cand te duci in sala de cinema si vezi "legile" gravitatiei incalcate desi "schela" filmului nu permite asa ceva, atunci mintea se intoarce impotriva ta si vede ca ceva nu e in regula. Daca insa setezi niste reguli noi la inceputul filmului, mergi cu ele pana la final pentru ca ele sunt deja acceptate de privitor.