[omudindulap]

Cole Haddon: Acesta este primul tau film major bazat pe o idee originala. Ce ti-a dat increderea sa faci acest pas?

Christopher Nolan: Adaptarea de benzi desenate, remake-ul unui film…un sequel, acestea sunt toate lucruri pe care le-am mai facut inainte. Ce e interesant la un concept original este ca, in mod particular dupa 10 ani – cat mi-a luat trecerea de la primul set de idei la finalizarea scenariului – odata ajuns acolo, ai trait cu acele idei atat de mult incat nu e cu mult mai diferit fata de a lucra cu povestea altcuiva, de exemplu. Cu Memento, cand am adaptat povestea scurta scrisa de fratele meu, acelasi lucru s-a intamplat. In momentul cand finalizezi proiectul incepi sa simti ca e destul de irelevant cu ce ai inceput.


Avand in vedere cat de complex este conceptul folosit pentru Inception, ma gandesc ca acest film putea fi facut doar dupa succesul comercial pe care l-ai avut cu The Dark Knight. Ti-a permis aceasta libertate sa depasesti limitele a ceea ce puteai face, sau a pus mai multa presiune determinandu-te sa adoptio o structura si o forma mai conventionala, mai usor de digerat pentru public?

Am fost intrebat dupa ce am facut The Dark Knight daca am simtit o oarecare presiune canalizata spre urmatorul film, insa nu a fost cazul. Am simtit responsabilitate. Nu se intampla des sa ai un succes comercial imens si apoi sa faci ceva ce voiai sa faci, si sa entuziasmezi din nou lumea, asa ca este o mare oportunitate si responsabilitatea pe care am simtit-o a fost sa facem cel mai bun film posibil – cel mai interesant film posibil, deoarece, evident, cu succesul lui The Dark Knight ne-am aflat intr-o pozitie in care studioul era pregatit sa puna mare incredere in noi si sa creada ca vom face intradevar ceva special. Aceste oportunitati sunt foarte rare, asa ca am simtit responsabilitatea de a ma stradui cat de mult sa fac ceva memorabil.

Ai reusit foarte bine sa tii Inceptionul intr-o aura de mister. Toti stiam ca lucrezi la el si ca va fi lansat, insa pe langa asta, nu mai stiam prea multe. Cum mentii un echilibru intre mister si nevoia de a oferi audientei suficient incat sa-si doreasca sa cumpere un bilet?


E in mod cert dificil sa creezi un echilibru intre campania de promovare a filmului si mentinerea lui intr-o forma cat de proaspata pentru public. Cele mai frumoase experiente la cinema le-am avut cand am mers la film, luminile se sting, nu stii absolut nimic despre filmul care tocmai incepe, nu stii fiecare turnura de situatie, fiecare miscare a personajelor, nimic din ce urmeaza sa se intample. Vreau sa fiu surprins si amuzat de un film, asa ca asta am incercat sa fac acum si pentru public. Intr-adevar, trebuie sa vindem filmul. Stiti, invitam publicul sa vina sa-l vada bazat pe o parte din imagistica, pe cateva idei din scenasiu si premisa, insa nu vrem sa dam tot din casa. Cred ca prea mult este dezvaluit in promovarea filmelor de azi.

Sunt perfect deacord. Acum, pentru a intra in subiectul care ne intereseaza cel mai mult din Inception – lumea viselor. Ai fost fascinat de vise de-a lungul vietii si crezi ca viziunea pe care o aveai asupra lor s-a schimbat odata cu munca la acest film?

Am fost fascinat de vise inca de mic copil si cred ca relatia dintre filme si vise e ceva ce m-a interesat dintodeauna. Imi place ideea de a incerca sa infatisezi visele intr-un film si am lucrat la scenariu ceva vreme: aproape 10 ani pentru a ajunge la forma pe care ati vazut-o in film. Cred ca, pentru mine, interesul primar acordat viselor si realizarii acestui film s-a nascut din faptul ca mintea – in timpul somnului – poate crea o intreaga lume pe care o experimentezi fara sa-ti dai seama ca faci asta defapt. Cred ca asta spune multe despre potentialul mintii umane, mai ales despre potentialul creativ. Este un lucru care mi se pare fascinant.

Ai mentionat ca iti place sa zugravesti visele in film. Ai vrut sa explorezi conceptul cinema-ului ca un tip de vis?

Cred ca, atunci cand iau in considerare ideea de a fi in stare sa creez o lume nemarginita pe care sa o folosesc ca pe un teren de joaca pentru actiune si aventura, gravitez mai mult inspre lumi cinematice, fie ca e vorba despre filme din seria Bond sau lucruri asemanetoare. Astfel, fara a fi prea constiincios fata de asta, sau fara prea multa intentie de a fi in timp ce scriam scenariul, i-am permis mintii mele sa calatoreasca oriunde ar vrea sa calatoreasca.

Cum ai cercetat visele si stiinta din spatele lor? Lumea pe care ai construit-o e de-a dreptul fascinanta.

Nu fac prea multa munca de cercetare cand scriu. Am abordat Inception in acelasi fel in care am abordat si in Memento memoria si pierderea memoriei, astfel ca tind doar sa examinez propriul meu proces – de a visa in acest caz – in cazul lui Memento era memoria – si incerc sa analizez cum functioneaza si ce ar putea fi schimbat si manipulat. Cum un set de reguli ar putea rezulta din propriul meu proces. Daca cercetarea intra in contradictie cu ceea ce vrei sa faci, tinzi oricum sa continui si sa realizezi ce ai inceput. Asa ca, la un anume punct am realizat ca, daca incerc sa atrag un public, a fi cat mai subiectiv posibil si a incerca sa scriu ceva total neprefacut este alegerea corecta. Serios, e inspirat din propriul meu proces de visare, din experienta proprie.

In incheiere mai am inca doua intrebari: Exista vise personale pe care le-ati impartasit cu noi? Cum te-a schimbat aceasta profesie, de cand ai inceput sa lucrezi la Hollywood acum 12 ani?

In ceea ce priveste visele, am punctat inspre perioadele din viata mea cand am experimentat vise lucide – caracteristice si filmului Inception – ideea de a realiza ca esti intr-un vis si astfel, incercarea de a-l schimba sau a-l manipula in vreun fel. Este o experienta frapanta pentru oamenii care au ocazia sa o traiasca. Este in mod clar prezenta in mare parte in film. Cat despre abordarea regizorala – ceea ce spun intodeauna si ar putea fi greu pentru unii sa inteleaga este ca pentru mine procesul de realizare al unui film a fost mereu acelasi. Asa ca, atunci cand am lucrat la Following, film pe care l-am filmat cu prieteni, o zi pe saptamana timp de un an, am lucrat in aceeasi maniera. Cred ca ceea ce fac eu pe platourile de filmare este sa privesc ca un spectator la “care este imaginea pe care o capturam, cum ar putea asta sa ridice povestea si cum va fi urmatoarea scena?” Acest porces nu s-a schimbat pentru mine, si e in mod ciudat similar, indiferent cat de mare ajunge sa fie filmul.

sursa: cinemarx.ro

sau aici: http://www.film.com/features/story/i...ption/39220341