Originally Posted by Judex:
|
pur si simplu nu poate fi introdus in categoria celor care-si trateaza publicul ca pe o adunatura de retardati.
|
bine spui, asa e!
insa eu m-am tot intrebat daca nu e o treaba la fel de periculoasa (o expun mai jos) doar ca una situata la polul opus fata de bataia de joc pusa la cale de hollywood in filme precum 2012 ori Transformers 2.
si anume:
sa iei un concept din (neuro)psihologie (visul lucid, unul dintre cele mai fascinante capitole din (neuro)psihologie) si sa contruiesti o poveste pe marginea lui, o poveste care nu mizeaza pe nimic altceva decit pe spectacol vizual - si aici e problema - un spectacol in care nu ca nu se petrece nimic (intimplari propriu-zise sint), doar ca tot ceea ce vedem nu se ridica la nivelul pretentiilor pe care forma de organizare a filmului (principiul visului lucid) o impune.
altfel spus: tot ce vedem pe ecran ca intimplari nu edifica personaje sau probleme care sa mimeze macar profunzimea formei filmului (cele patru niveluri ale visului), care sa puna in valoare forma filmului prin noile deschideri montate pe parcurs la nivel de continut, de materie slefuita conform cu legile visului lucid. asisti la un film in care vezi maiestrie regizorala, maiestria operatorului, maiestria lui Zimmer, pe un material banal, care poate fi intuit si care, in final, nu imbogateste cu nimic ceea ce noi stim deja pela jumatatea filmului: ca in lupta asta dintre vis si realitate la un moment dat nu mai poti sta sa te gindesti unde e mai bine sau care realitate e mai reala si e preferabila - aia din vis sau aia din care patrunzi in vis. e ca un balon care in loc sa se umfle pe parcurs, se desumfla.
adica nu e o forma de snobism? - uite ce logica inteligenta imprim filmului, o sa va prindeti urechile in ea... si cam asta e tot!
mulholland drive functioneaza tot dupa principiul visului (ii drept, nu al aluia lucid), insa deyvolta un discurs primar - despre viata unei fete care vrea sa fie actrita si esueaza - si un metadiscurs - despre hollywood, un hollywood asa cum il vedem dincolo de toate intimplarile de pe ecran. conceptul folosit de lynch - visul - trimite la idei care au legatura cu realitatea curenta, cu o intreaga ideologie sociala - a visului american, a succesului....
nolan nu trimite la nimic altceva decit la propriile ite narative. e tot o forma de consumism cinematografic, una care are pretentii intelectuale!