[miercuri]

Nici eu nu prea am energie sa comentez prea mult.

Ce m-a deranjat pe mine cel mai mult, i-am spus si lui Pitbull azi, faptul ca niciun personaj NU are o motivatie concreta pentru ceea ce face. Personajul Cobb este singurul care are o oarecare motivatie pentru care sa intre in mintea lui Fischer Jr., si anume faptul ca Saito i-a promis... n-am inteles prea bine, ceva de genul ca poate sa se intoarca in Statele Unite, sa-si vada copii, pentru ca el era urmarit de politie. Poftim?! Adica asta e cel mai bun "extractor" din lume si nu e in stare sa intre in mintea unui vames prost, care-i verifica actele si sa-l lase sa se intoarca acasa? Are nevoie de interventia nu stiu carui magnat chinez?
In fine, asta e motivatia lui Cobb... dar colegii lui, care-l ajuta riscandu-si vietile sa intre in mintea aluia, care e motivatia lor? Sunt prieteni de catarama cu Cobb? N-as crede ca banii sunt motivatia, ca doar erau niste specialisti si ei in extractii, puteau face rost de bani la cazinouri fara probleme (exact cum si face Eames).
Deci, conform regulilor principale ale elaborarii unui scenariu, "Inception" are unul dintre cele mai overrated scenarii din ultimii zece ani.
De bine, e destul de zis, are si actorie buna si imagine si muzica si conceptie regizorala... cu scenaristica... cred ca Nolan ar trebui sa se mai gandeasca, sa nu cumva sa faca praf "Gotham"... Ah, ca tot spunea lumea mai devreme si Stefan pe prima pagina (apropo Stefan, eu te-am salutat prin mall azi, cand coborai pe scari), mult mai bun "The Dark Masterpiece".

Voi la ce film v-ati uitat?


SPOILERS




Daca iei in considerare twistul de la final (titirezul care continua sa se invarta) si toate indiciile de pe parcursul filmului ("come back to reality", numele arhitectei - Ariadne!!! ideea de catharsis to name a few), reiese ca totul se petrece in mintea lui Cobb, totul e un vis. Si de data asta, trope-ul asta ultra folosit, chiar functioneaza, acand in vedere ca nu stim daca ni s-a aratat sau nu realitatea din acel univers. Iar datele problemei ne sunt servite de la inceput, cand ne explica ca nu ne amintim/nu percepem niciodata de unde porneste visul si cum se leaga evenimentele si proiectiile. Realitatea lui Cobb, daca o privim ca pe o inchipuire are o coerenta onirica, motivatiile sunt diluate, evenimentele sincopate, personajele apar conveniently si tot asa. De asemenea ni se explica cum functioneaza totemurile (as fi vrut sa le vad mai bine si pe ale celorlalti), Cobb nu are un totem al lui, il are pe al lui Mal. Nu e nimic care sa nege ca Mal nu avea de fapt dreptate atunci cand credea ca lumea in care sunt nu e reala.

Desigur, e mai confortabil sa luam for granted 'realitatea' de la inceputul filmului, dar parca nu se potrivesc toate piesele puzzle-ului.


gata spoilerele




E un film despre VISE. E normal sa aiba mai multe capete de unde sa-l apuci si sa-l descosi, fara sa-ti serveasca certitudini.

I'm glad Nolan happened to Hollywood. Cred ca de la Matrix incoace, n-a mai fost un blockbuster hollywoodian de asa proportii, care sa porneasca de la o idee edgy, complet originala (in sensul ca nu se leaga de vreo carte sau vreo franciza) si care sa puna mintea spectatorului inainte de entertainment value si maiestria tehnica, dar fara a le neglija in vreun fel pe ultimele doua. Pun pariu ca in curand Hollywoodul o sa se apuce sa mulga vaca 'viselor' si o sa iasa un fel de epigoni ai lui Inception. A ramas loc si de un sequel, dar cred ca Nolan isi da seama ca ar stirbi din prospetimea primului, daca ar mai lipi inca ceva de el.

Sentimental vorbind, mi-a placut un pic mai mult TDK, dar nu cred ca are rost la le compar. Unul e superhero movie, cu 'pedigree', si i se aplica criterii un pic diferite. Inception imi pare in schimb un experiment in 'arta' blockbusterelor si in tot cazul unul reusit.
Comparatia cu Avatar mi se pare total deplasata, e ca si cum ai compara un baton de Snickers cu o crema de zahar ars, pe motivul ca amandoua sunt dulciuri. Avatar e exemplul clasic de mura-n gura, Inception totusi ne trimite la cules.

Ah, si n-am apucat sa laud spectacolul vizual. As vrea de fapt sa revad atatea bucati, dar in slow motion, cadru cu cadru. Marele meu of e ca totul s-a petrecut intr-un ritm asa de alert odata ce au ajuns in vis, incat nu mi-a ramas timp sa rasuflu si sa ma minunez de ce aparea pe ecran. Si in TDK mergea repede actiunea, dar parca nu parea atat de condensata. Acceleratia pare ca se produce foarte brusc si mentine un ritm grabit destul de mult timp, ceea ce in final cam dauneaza intensitatii punctului culminant. As fi preferat o progresie mai rasfirata (desi e mai conventionala), cu un moment mai clar de impact. (Pe la unii am auzit ca li s-a parut prea lung, eu cred ca mai era loc suficient pentru inca o jumatate de ora).
Dar sunt departe de a zice ca I didn't enjoy the ride.

And last but not least, the cast! Au fost toti asa de bine alesi! Chiar si fara Christian Bale (m-am tot intrebat totusi, cum de a ajuns rolul la DiCaprio si nu la Bale). Marion, Joseph Gordon Levitt si Watanabe mi-au placut in mod special. Mentiune speciala pentru Cillian whom I always and forever. Mi-ar fi placut totusi sa ii fi solicitat mai mult potentialul actoricesc, dar nu vad unde ar mai fi fost loc.