minimalismele sunt premeditate sa aiba in primul rand succes la festivaluri asa ca implicit ocolesc cu grija orice subiect comercial. in goana lor dupa "originalitate" sunt nevoite sa abordeze subiecte de nisa. subiectele de nisa nu au avut si nu o sa aiba niciodata succes la marele public. nu mai vorbesc de eroii care sunt de fapt anti-eroi, sau de dialoguri (care sunt de fapt anti-dialoguri), morala, etc. . in timp ce americanii lupta sa salveze lumea, romanii pierd trenul, daca intelegeti ce vreau sa ma exprim.
filmul, indiferent de curentul in care se inscrie, este o poveste. minimalismul e doar staniolul, ambalajul. poveste ca p#la = din p#la spectatori. matematica elementara.
am un prieten compozitor si orchestrator. si asta se mai extaziaza, "auzi acolo sunetul de orchestral cum intra, si cinelele alea, ah, uh". inutil sa mai explic, ca per total melodia e ca p#la.
asa si cu criticii nostri. se masturbeaza la tot felul de aspecte dar publicul obisnuit este insensibil la cinele. Ma amuza, tot vorbesc astia de spectatorul roman, care e de vina. Ba, da ia luati-va rahaturile si vindeti-le la export, ce va tine cineva de penis? Hai marsh.
__________________
Era ninja. Era Kuji-kiri, si dincolo de Kuji-Kiri, era Kobudera, de care se temea pana si al sau sensei Kan-aku na ninjutsu. Era magie.
http://www.youtube.com/watch?v=JD177l2DNtw
Last edited by djinjis : 26 Jul 2010 at 13:21.
|