Originally Posted by keepwalking:
nu neaparat in stilul lui Mel Brooks, foarte agreat de mine, dealtfel.
ci, mai degraba, parodie de genul celor din "Naked Gun", cu Leslie Nielsen 
adica un umor sanatos, fara menajamente.
pentru ca daca incepem, prin parodiere, sa ridicam un alt cult al personalitatii, n-am facut nimic.
parodia asta trebuie sa fie dura, uneori chiar grosiera, pe masura rudimentarismului minimalistilor. |
Nu mä refeream neapärat la stilul lui Mel Brooks; l-am dat ca exemplu de întelegere a subiectului parodiat (conditie sine qua non); tocmai de-aia m-am referit si la Woody Allen, si la Nae Caranfil - ca sä nu mä cantonez doar la viziunea brooksianä.
Cât despre comedioarele lui Leslie Nielsen, sunt taaaaare släbute. Abia dacä m-au fäcut sä zâmbesc, primele. Conceptul äla prinde în raport cu filmele de gen (actiune, thriller, romantic, SF, horror, etc.), fiindcä alea sunt pline de clisee clar definite, care pot fi parodiate comod si ieftin.
Altminteri, parodia este cel mai bun antidot contra cultului personalitätii - prin însäsi esenta ei. Dacä el existä, îl reteazä elegant; dacä nu existä (ca în cazul de fatä), poate avea un eventual rol profilactic.
De asemenea, parodia durä si grosierä, pe mäsura rudimentarismului acelor filme de consum si gen, ori chiar cu veleitäti "de artä", cäzute în penibil (multe horroruri si sf-uri recente, romance-uri zaharisite, thriller-uri lesinate, family movies dulcege, etc. - sau, la noi, nicolaestii, saizestii, cärmäzanii, barnele), e un pariu pierdut. Adicä, faci misto de ceva deja compromis, de ceva ce e un misto involuntar în sine. Ar iesi niste scârbosenii redundant-vulgare si färä pic de haz, a la Judd Apatow si Aaron Seltzer.
Altminteri, o parodie elevatä si rafinatä, pe mäsura elegantei si a subtilitätii minimalistilor, ar fi binevenitä! Desigur, nu din partea celor de pe gârlä (mi-e lesne sä-mi imaginez bancurile hähäite si triviale, gen crâsmä de cartier, din niste asemenea mistocäreli - deja s-a si gräbit unu' sä se ilustreze pe-aici, l-am trimis la azil cu cataplasmele si clismele lui cu tot, sä gângäveascä acolo-n voie), ci dintr-a unor cineasti comici care înteleg subiectul parodiat, nu se uitä la el hlizindu-se ca proasta-n bâlci.