|
Pentru ca o parodie sä iasä, o conditie esentialä este întelegerea subiectului parodiat si respectul fatä de el, atitudinea de umor amiabil si inteligent - vezi Mel Brooks, despre a cärui "High Anxiety" Hitchcock a spus cä i-a înteles spiritul ca nimeni altul, sau Woody Allen, cu celebrele sale "transferuri de temperamente", sau Nae Caranfil cu "Frumos e în septembrie la Venetia" (n-am stiintä dacä Resnais i l-a väzut sau nu). Altfel, dacä pornim de la premisa "hai sä ne râdem de äia cä ce prosti e", nu facem parodie ci mascaradä de nivel Garcea. Nu aduce nici un fel de atingere subiectului, ci doar propriilor realizatori, prin felul în care-i compromite.
|