Srpski Film
Mai intii de toate - aveti nevoie de subtitrare (oricum, subtitrarea fiind inserata pe film, nu cred sa fiti atit de ghinionisti incit sa nimeriti o varianta fara). Nu avem de-a face aici cu un alt Porcusor de Guineea, unde tot ceea ce conteaza sint urletele de agonie - care nu trebuie traduse - si spectacolul vizual. There is a message here, believe it or not. Ca unii n-au suportat csvd si n-au putut / vrut sa razbata dincolo de imagini, e alta mincare de peste.
Prezentul film poate sta foarte bine pe raft undeva intre
Salo... si
Martyrs. La fel ca Pasolini, Srdjan Spasojevic, si-a dat seama ca pentru a transmite un mesaj spectatorului contemporan si, mai ales, pentru ca mesajul respectiv sa-i ramina infierat pe creier, trebuie sa dai cu barosul. SS da cu barosul, doar de citeva ori, insa cu efect. Mesajul e mai actual ca niciodata. Balcanii sint un fel de curva a Occidentului - everything has a price. Acelasi mesaj ni l-a servit Eli Roth, cu mai putina inteligenta si mai mult singe... Aici, dupa cum spuneam, nu e vorba de un gore fest. Avem parte se o secventa socanta, intr-adevar, insa, la fel ca in
Antichrist, e 90% sugestie si 10% real deal - secventa implica un nou nascut (nou nout, proaspat scos de la cuptor) si mai multe nu zic ca nu-i bine sa strici surprizele, mai ales daca-s neplacute.
Avem apoi o secventa de futai-crima incheiata prin ejaculare-necrofilie - nimic nou, am mai vazut chestia respectiva in
Nekromantik. Cam astea sint socurile principale, mai sint citeva secundare, ceva futaiuri in cur in familie spre final, etc. Nu astea sint importante, important e mesajul, important e umorul negru izvorit din absurdul violentei (vezi scena in care penisul indopat de afrodisiace e folosit ca arma alba), importanta e sublima ironie a unei situatii in care un star porno nu si-o poate "culca", bintuind orasul precum un zombie, regulind tot ce are puls, indopat de Viagra si afrodisiace. Important e finalul.