[Pitbull]

In ordine.
(Nu dau cu citate, ca-i complicat, dau cu bold):

pentru un om ca mine, care a prins epoca unui desantat cult al personalitatii, citirea unor pagini intregi de osanale imi trezeste o repulsie fireasca.
Guess what? Am prins-o si eu, ba chiar mai abitir ca tine!
Acel desäntat cult al personalitätii era adresat unui tiran dement si criminal.
Aceste cronici pozitive, chiar si cu exagerärile cunoscute, se referä la niste filme excelente.
Deci, pas.

dupa parerea mea, cinci - sase regizori nu pot crea pe acelasi tipar doar din pura pornire creativa.
Si totusi, au putut. Cum explici? (Altfel decât contrazicând simplist la modul: "Ba n-au putut!")

sunt convins ca cel putin 2 sau 3 din reprezentantii minimalismului au copiat reteta de la cei care au avut succes cu ea (cea a lui puiu, de exemplu).
In loc de a fi "convins", mai bine demonstreazä. Cu nume, cu titluri, cu date concrete sau, în lipsa lor, cu analize deductiv-rationale convingätoare.

astfel, a devenit o productie de serie.
"Productie de serie" înseamnä zeci de filme pe an. (Chiar si respectând proportiile).
In zece ani, s-au produs sub douäzeci de filme minimaliste (deci, în medie, douä pe an).
Se respinge.

toate filmele romanesti, de 4-5 ani incoace, seamana intre ele
Fals.
Seamänä între ele filmele câtorva cineasti care fac parte din acelasi "val" (pe care eu îl numesc generatie). Si sunt bune.
Pe lângä ele, se mai produc multe alte filme românesti de o cu totul altä conceptie - care, ce sä vezi, sunt în majoritate complet penibile!
Plus un mic dar nu neglijabil numär de filme onorabile, care nu seamänä nici cu cele minimaliste, nici cu cele dinozauriene - Päunscu, Gruznicsky (am scris bine?), Florin Serban, Anca Damian, Mitulescu, Cobileanski, Ruxi Zenide, Rädulescu & de Raaf, etc.
Deci, chestia cu "toate" a picat.
(Ti-am mai spus: nu te mai repezi sä arunci cuvinte pe keyboard, gândeste înainte de a tasta, reciteste mesajul înainte de a clica pe "Post Reply", autocenzureazä-ti tâmpeniile, si nu te vei mai face de râs chiar în halul ästa.)

nu cred ca e o tendinta in masura sa incurajeze arta cinematografica romaneasca
Päi sä ne hotärâm.
Mai întâi, zici cä are prea multi prozeliti si epigoni, cä "toate filmele" sunt la fel, cä "toti îi copiazä", etc.
Pe urmä, vira 180 de grade, si "nu încurajeazä".
Hotärä-te.

deci, da, minimalismul omoara arta, omoara libertatea de a fi creativ, din simplul motiv ca toata lumea merge pe un sablon, in ideea ca "daca folosesc metoda lui puiu sau muntean, sigur voi avea succes".
Am arätat deja mai sus cä NU.
NIMENI nu face ceea ce spui tu aici. Doar în imaginatia ta.
In realitate, confratii lui Puiu si Muntean nu "merg pe metoda lor", ci pur si simplu simt si gândesc la fel, fiindcä fac parte din aceeasi generatie, formatä în conditii similare.
Altii, exemplificati partial de mine mai sus, preiau unele elemente ale aceste viziuni, si-si cautä formule noi. Incä nu le-au gäsit - dar produsele actuale ale acestor cäutäri sunt de nivel mediu, bunicel, bun, foarte bun sau chiar excelent; nimic submediocru sau slab.
Deci, minimalismul STIMULEAZA arta, n-o omoarä.
...Dar, stiu: îti place tie sintagma asta, si te tii de ia ca scaiu'. Te înteleg. Si mie îmi plac unele concepte absurde (de pildä, verbul "a se zbârcoli", pe care l-am inventat într-a XI-a si de-atunci îl tot folosesc; si altele).

e un spirit de turma foarte vizibil
In your mind (see above how and why).

si de asta am fost indarjit cu Felicia...
Minti. Ai fost îndârjit fiindcä era filmul unui minimaliast (nomina odiosa!)

pentru ca a fost primul pas spre comercial facut de un scenarist al minimalismului, iar rezultatul a fost nul!
Nu stii ce vorbesti.
a) Nimic "comercial" aici (chiar tu acuzai, recent, lipsa valentelor comerciale ale acestui film - din curiozitate: ai memoria atât de scurtä, sau crezi cä doar noi o avem?) Nu e comercial nici ca intentie, nici ca rezultat. E un film eminamente de continut - dificil chiar.
b) Rezultatul a fost splendid. Singurele lucruri nule vis-a-vis de acest film sunt discernämântul täu cinematografic, si bunul-simt (te-am învätat recent cä nu poti emite verdicte, ci doar opinii vagi, anticipative, subiective si pline de rezerve si limite, despre ceea ce nu cunosti; degeaba: declari "nul" un film pe care nu l-ai väzut - sub pretextul de o arogantä rizibilä al parcurgerii câtorva secvente pe youtube).

Nu-ti pretind sä mä crezi. Chiar nu mai are nici o importantä. Siktirit, sastisit, deceptionat si färä nici o sperantä, îti spun totusi, ca sä fiu cu constiinta împäcatä:
Continuu sä tin la tine, sä te consider prieten, sä mä bucur pentru succesele tale de pânä acum.
Dar nu mai cred o iotä în puterea ta de discernämânt, în obiectivitatea ta, în competenta ta de cinefil.
Intr-un deplin exercitiu de futilitate si penibil, îndrugi numai enormitäti ridicole, te compromiti, te zbati ca pestele pe uscat încercând sä scuipi primul curent valoros din filmul românesc, sä ne întinezi bucuria esteticä si mândria nationalä.
Vrei sä-ti multumesc pentru cä mä ränesti? Pentru cä ne ränesti? Pentru cä spurci ceea ce admiräm si iubim (sau, în acceptia ta, "pupäm în cur")?
Nu-ti multumesc, dar nici nu te pot opri.
Neputincios, te las sä continui.
La fel de neputincios cum esti si tu fatä de filmul românesc contemporan.
El merge mai departe.
Iar tu te minti singur. Noroc cä nu conteazä.
Cuvintele tale nu au efect asupra minimalismului nici cât o piscäturä de tântar.
Dar au un efect enorm asupra imaginii, renumelui, prestigiului TAU. Il fac de tot cäcatul.
Iar asta pe mine mä doare.
Sincer.