La meciul de aseara am inceput prin a tine cu Ghana, care a fost mai buna in cele 120 de minute, insa in prelungiri, si la penalty m-am trezit tinand cu Uruguay. M-a captivat determinarea lor, atitudinea lor machiavelica, totul pentru victorie, in fata unui adversar clar mai puternic, in primul rand fizic, si in fata unui public ostil.
Africanii mi-au dat impresia celor mandri, cu onoare, etc, insa sud-americanii au fost cei vicleni, albii care prostesc negrii mandri in sclavi.
. Hentul care a scos golul ce i-ar fi trimis acasa a fost ceea ce a pus capac. Albii au castigat prin viclesuguri. Ca tot vorbeam zilele trecute pe aici de nedreptatea deciziilor arbitrilor, iata un exemplu clar ca fotbalul in sine e nedrept, ca fair-play-ul, onoarea, sa fii baiatul bun, sa respecti jocul si adversarul, nu iti asigura victoria, chiar dimpotriva, te indeparteaza de ea.
Cel mai bun meci de la mondiale, in special ce s-a intamplat pe final. Uruguay scapa cu un hent pe linia portii, Gyan rateaza penalty-ul ce ar fi inchis socotelile, si apoi, la loviturile de departajare, acelasi Gyan marcheaza primul. A fost o decizie buna asta, desi riscanta. Daca aveau putin sange in instalatie, ghanezii trebuiau sa prinda aripi dupa asta, si sa nu bata lamentabil.