|
Cîntec de circ
de Oana Sanziana Marian
Primul lucru pe care i l-am spus
dimineaţă a fost «Danny, nu mai vreau să mor
virgină», la care mi-a răspuns,
fără ca măcar să mă privească-n faţă,
«Avem timp, Lassie, avem timp»,
şi-a trebuit să mă întreb, în schimb,
ce caut eu aici,
întinsă pe spate, purtînd lenjerii băieţeşti,
aşteptînd să debutez în societate.
De-afară se-auzeau sunete pe care le ştiam
din copilăria mea petrecută prin corturi de circ:
«Dunărea albastră» cîntată la flaşnetă,
clopoţelul maşinii de-ngheţată a lui Janek,
arcurile trambulinelor,
tunul,
dar cum rămîne
cu ce nu ştiam să ascult?
Şi Danny înfăşurat, ca Sfîntul Sebastian,
în cearşafuri,
curat şi pufos şi rănit
de-un arcaş de mult plecat.
Eu am făcut dragoste; el a dormit.
N-aş zice că eram nefericită
cu aranjamentul nostru ciudat.
Eram fericită ca un copil
care n-a văzut niciodată oceanul.
|