|
eu zic ca sub paravanul "filmului de arta care nu se vinde" se ascund o serie de filme romanesti medii.
o sa vorbesc tot despre "Felicia...", ca e cel mai recent.
cred ca nici autorii nu pot sa sustina ca e un film ce poate fi inclus in categoria celor de arta, celor greu digerabile de un public neavizat.
dimpotriva, e un film destinat publicului larg.
subiectul e unul comun, asadar nu se poate pune problema ca avem de-a face intr-adevar cu o productie adresata unei elite.
prin urmare, ar fi trebuit sa aiba succes de public, atingand aspecte general valabile pentru fiecare dintre noi.
cu toate acestea, nu apar spectatorii.
e un esec de casa, iar criticii il apreciaza ca fiind o opera de arta, desi nu este.
ei bine, aici intervine influenta negativa a acestor cronici favorabile.
ele intretin o minciuna, o falsa impresie ca toti spectatorii sunt prosti, iar filmul e destept.
iar acest lucru se manifesta la toate filmele facute de "noul val".
"dom'le, nu intelege lumea subtilitatile acestor filme. fraierii se duc la americanisme ieftine".
nu, lumea s-ar duce si la filmele romanesti, cu conditia sa nu fie tratata ca o masa de idioti care nu stie sa vada dincolo de cadrele lungi si fixe.
ca spectator cu o inteligenta medie, m-as simti insultat sa tot aud ca nu am simt estetic, ca nu sesizez profunzimile mesajului, etc.
asta e vina criticilor, care au creat o falsa casta a regizorilor romani, jignind publicul, etichetat drept o oaie proasta.
|