Ok, am vazut ieri filmul si mi s-a parut foarte bun, cu toate ca subiectul nu e chiar genul meu. Povestea se construieste frumos, se bat apropouri subtile, aflam detalii despre trecut / nivel cultural si educativ / starea sociala, etc. Felicia este o fata de familie buna (mama doctor, tata autoritar dar devenit moale la batranete, din cauza bolii), cu pian in casa, carti peste carti, plecata in Olanda in 89 (foarte inspirata alegerea Olandei, se debaraseaza complet de Spania / Italia, tocmai ca Felicia sa intre in alta categorie). Ea nu este preferata mamei (Iulia este "fata realizata" a familiei), dupa 20 de ani de trait in Olanda se simte ca o musafira in propria casa, este mai atasata de tatal ei, care este macinat de boala. Background-ul Feliciei este foarte zbuciumat, o casnicie ratata, ramasa singura cu un copil, zeci de mii de euro cheltuiti cu psihanalistii.
Lentoarea cu care decurge totul enerveaza inclusiv spectatorul, "ritualurile" acelea de acasa, de la aeroport, modul batranesc de comportare al mamei, aglomeratia excesiva, toate intarziind-o pe Felicia. Evenimentele principale din film (nesosirea surorii, pierderea avionului, problema cu Marc) nu fac decat sa puna sare pe rana, sa puna capac. Parca se amorseaza usor usor explozia finala (scena cu cearta). Cand rabufneste, Felicia spune tot, nu iarta nimic, nu se gandeste la repercusiuni, da drumul la robinetul cu amaraciune, la tot ce-a adunat de-a lungul vietii.
Finalul incheie "frumos" filmul, o incheiere facuta pentru a satisface publicul, dupa parerea mea, dar care nu dezamageste.
Si acum haideti sa discutam. Sa va povestesc. Am avut impresia ca filmul se va incheia tragic. Se adunau asa elemente care dadeau de banuit. Tatal Feliciei a baut cafea, desi nu avea voie, avea probleme cu inima, s-a consumat cu pierderea avionului, Felicia s-a certat cu el la telefon, este sunat de mai multe ori dupa aceea, dar nu raspunde, desi nu avea unde sa plece de acasa. Deja de cand am vazut ca nu raspunde prima data m-am gandit la o nenorocire, la un atac de cord, la orice numai la bine nu. Si vedeam ca nu raspunde si nu raspunde si filmul nu se termina. In mod normal, daca n-ar fi fost ideea asta cu tatal, as fi incheiat demult filmul, nici n-ar mai fi trebuit sa apara Iulia cu sotul ei. Cand am vazut ca nu se termina nici cu filmarea aia deschisa de pe masina, la Baneasa, am zis "clar"... Ajung acasa, urca pe scari, cauta cheile, nu le gasesc (mama ii daduse sotului cheile cand a plecat), batranul era incuiat in casa, bat la usa, ma asteptam sa vad ca sparg usa, sa il vad pe batran lesinat langa telefon, dar nu. El deschide frumos usa, cu o fata bosumflata de batranel suparat, probabil de-aia nu raspunsese nici la telefon.
Oare regizorii chiar au vrut sa existe chestia asta? Daca da, ar exista astfel o explicatie pentru iesirea din sfera minimalista a finalului alta decat satisfacerea publicului cu un happy end. A mai sesizat cineva asta? Sau sunt singurul nebun?
