|
pana nu se vor produce schimbari majore in modul cineastilor romani de a privi filmul, cinematografia romaneasca se indreapta spre faliment.
criticii vopsesc din greu gardul in spatele caruia se afla o realitate sumbra: nici premii, nici public, nici glorie, nici incasari.
cum se simt regizorii/scenaristii romani cand doar 2.000 de oameni (cu tot cu critici) le-au vazut filmul?
iar acest lucru se petrece in cazul unei arte populare, cum este cea cinematografica, poate cea mai comerciala dintre toate.
chiar nu-i incearca nici un sentiment de jena, de penibilitate? cand citesc in Dilema sau aici sau aiurea tot felul de epitete elogioase, ce se intampla in mintea lor? ce-si spun? "hm, oricum, daca m-a placut Gorzo, e suficient, ba chiar foarte tare!".
oare acelasi lucru il spune si producatorul? acelasi lucru il spune si distribuitorul? acelasi lucru il spun si cei care plang cu lacrimi de crocodil disparitia salilor de cinema din Romania?
pai sa nu ofteze, sa nu injure, sa nu aduca "o porcarie hollywoodiana" ca sa sustina circuitul cinematografic romanesc?
porcaria aia pe care cei care falimenteaza salile de cinema o pun la zid, plini de ifose si edificand piedestale de carton unor cineasti (contra) facuti peste noapte.
da, filmul romanesc de azi e mai bun decat cel dinainte de 89. e mai bun si decat cel de pana in 2004.
dar asta pentru ca a devenit normal, nu stralucit.
|