|
ricutza,
nu neg ca exista cateva filme cu adevarat bune.
pe mine ma descumpanesc criticii care incearca sa gaseasca dovezi de genialitate acolo unde e limpede ca nu exista.
uite, ma bucur ca judex a deschis topicul cu cele mai frumoase fragmente din filme.
cu ocazia asta, am incercat sa rememorez scenele care m-au miscat.
nici una nu face parte din filmele romanesti mai noi sau mai vechi, poate cu exceptia unora din "Osanda" lui Nicolaescu sau "Prin cenusa imperiului".
mi-am adus aminte, de pilda, de cateva scene din "Propunere indecenta".
ok, film comercial, siropos.
dar ce filmari, ce muzica, ce personaje, ce joc actoricesc!
asta in timp ce minimalismul nostru e fad.
criticii pe care-i critic (!) imi vorbesc de "aparenta banalitate a dialogurilor" din Felica, de exemplu.
pai daca un critic recunoaste o banalitate a dialogurilor, iti inchipui cata plictiseala va fi pe capul spectatorului, care n-are timp si nici chef sa treaca dincolo de aparente.
el vede filmul o singura data, nu de 3-4 ori ca un critic, care are timp sa disece fiecare secventa.
iar noi nu facem nici filme de public, dar nici filme de mare substanta.
si atunci? de unde atata entuziasm in randul criticilor?
|