[mirodoni]

Foarte bun actorul din film, Pistereanu. Bun si Mihai Constantin si ”fratele mai mic, pentru salvarea caruia se sacrifica personajul principal. Filmul este de fapt o poveste despre iubirea fraternă…

Serios?? Iubire fraternă?
Se consideră că un film, sau o operă de artă, este cu atât mai bun cu cât lasă loc la mai multe interpretări. Dar nu chiar diametral opuse, cred eu.
Artistul nu dă soluţii, doar prezintă situaţia. Talentul constă în a prezenta astfel situaţia, încât toate interpretările, oricât de diferite ar fi între ele, să se susţină. Dacă situaţia prezentată are goluri, pot lua naştere interpretări eronate.
De exemplu, mi se părea mult mai important să se discute aici despre motivul pedepsirii unui minor cu 4 ani de detenţie, decât despre numărul de ani pe care urma să-i primească după evadare. Chiar nu are importanţă dacă vor fi 2 sau 20.
Important este că şi-a trădat fratele mai mic, l-a părăsit revenind în puşcărie, nu s-a sacrificat pentru el. A scăpat hăţurile şi a intrat cu oiştea-n gard. Justificările nu-şi au rostul. Nu am văzut niciun gest din partea fratelui mai mic din care să rezulte că abia aşteaptă ca fratele mai mare să fie din nou alături de el. Ce a încuviinţat, a încuviinţat de frică. Şi mama tot de frică a jurat. Nu a apărut niciun element nou, de luat în seamă, din care să rezulte că şi-a schimbat atitudinea.
Toate telenovelele de doi bani se bazează pe păstrarea unui jurămănt.
Alta ar fi fost situaţia dacă acela care îl provoca ar fi fost scuipat de ceilalţi puşcăriaşi, sau luat la bătaie de aceştia! Atunci s-ar fi justificat întoarcerea lui Silviu la puşcărie.